„Predicaţi de pe acoperişuri”: Evanghelia în era comunicării globale


CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAŢIILE SOCIALE

MESAJUL SFÂNTULUI PĂRINTE
PENTRU A XXXV-A ZI MONDIALĂ
A COMUNICAŢIILOR SOCIALE

1. Tema pe care am ales-o pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale din anul 2001 se face ecoul cuvintelor lui Isus însuşi. Nu se putea să fie altfel, deoarece noi îl predicăm numai pe Isus. Să ne amintim ceea ce el le spunea primilor ucenici: „Ceea ce vă spun la întuneric, spuneţi la lumină, iar ceea ce auziţi la ureche, predicaţi de pe acoperişuri” (Mt 10,27). În adâncul inimii noastre am ascultat adevărul lui Isus; acum trebuie să proclamăm acest adevăr de pe acoperişuri. În lumea de astăzi, acoperişurile sunt aproape întotdeauna invadate de o pădure de emiţătoare şi de antene, care transmit şi primesc mesaje de toate felurile şi din toate colţurile lumii. Este foarte important de a face să fie auzit printre aceste numeroase mesaje, însuşi Cuvântul lui Dumnezeu. A proclama astăzi credinţa de pe acoperişuri înseamnă a rosti cuvântul lui Isus în şi prin lumea dinamică a comunicaţiilor sociale.

2. În toate culturile şi în toate epocile – şi desigur în mijlocul transformărilor sociale de astăzi – oamenii îşi pun mereu aceleaşi întrebări fundamentale cu privire la sensul vieţii: „Cine sunt- De unde am venit şi care este destinul meu- De ce există răul- Ce este după această viaţă-” (cf. Fides et ratio, 1). În orice timp Biserica oferă unicul răspuns definitiv, care poate să satisfacă întrebările cele mai profunde ale sufletului omenesc: Isus Cristos însuşi, „care îl dezvăluie pe deplin omului pe om şi îi descoperă măreţia chemării proprii” (Gaudium et spes, nr. 22). De aceea, mărturisirea noastră, a creştinilor, nu trebuie să înceteze niciodată, deoarece Dumnezeu ne-a încredinţat Cuvântul mântuirii pentru ca fiecare suflet omenesc să-l dorească. Evanghelia oferă mărgăritarul de mare preţ pe care toţi îl caută (cf. Mt 13,45-46). De aici rezultă că Biserica nu poate să nu se angajeze tot mai profund în lumea în plină dezvoltare a comunicaţiilor. Reţeaua mondială a comunicaţiilor sociale se extinde şi devine tot mai complexă şi mijloacele mediatice au o influenţă din ce în ce mai vizibilă asupra culturii şi a transmiterii sale. În timp ce altădată mijloacele de comunicare socială raportau simplu evenimentele, acum ele sunt deseori create pentru a satisface exigenţele mass-media. De aceea, raportul dintre realitate şi mass-media a devenit tot mai complicat, şi aceasta dă naştere unui fenomen ambivalent. Pe de o parte, aceasta poate să estompeze distincţia dintre adevăr şi iluzie; dar, pe de altă parte, se pot deschide perspective fără precedent pentru a face adevărul să devină cât mai accesibil unui număr mare de persoane. Datoria Bisericii este de a se asigura ca această ultimă eventualitate să se realizeze.

3. Lumea mijloacelor de comunicare socială poate să pară uneori indiferentă şi chiar ostilă credinţei şi moralei creştine. Aceasta s-a datorat în parte faptului că însăşi cultura mediatică este profund impregnată de o judecată tipic postmodernistă, al cărei singur adevăr absolut este acela că nu există adevăruri absolute sau că, dacă există, ele sunt inaccesibile raţiunii umane şi, în consecinţă, neînsemnate. Într-o astfel de perspectivă, ceea ce are importanţă nu este adevărul, ci „istoria”. Dacă un anumit lucru este demn de a servi informaţiei sau divertismentului, tentaţia de a pune în paranteze adevărul devine aproape irezistibilă. Prin urmare, lumea mijloacelor de comunicare socială poate să apară uneori ca o împrejurare şi mai puţin favorabilă evanghelizării lumii păgâne din vremea apostolilor. Totuşi, la fel ca primii mărturisitori ai evangheliei, ei nu dau înapoi din faţa adversităţilor, aşa cum nu ar trebui s-o facă nici actualii ucenici ai lui Cristos. Strigătul sfântului Paul răsună încă printre noi: „Vai mie dacă nu predic evanghelia!” (1Cor 9,16).

Pe de altă parte, chiar dacă lumea mass-media poate uneori să pară străină mesajului creştin, el oferă totuşi ocazii unice de a proclama adevărul mântuitor al lui Cristos pentru întreaga familie umană. Să analizăm, de exemplu, transmisiunile prin satelit ale ceremoniilor religioase, care deseori ating o audienţă mondială sau chiar capacităţile pozitive ale internetului pentru a transmite informaţiile şi învăţăturile religioase mai presus de toate barierele şi frontierele. O audienţă la fel de largă ar fi depăşit imaginaţia cea mai îndrăzneaţă a celor care au predicat evanghelia înaintea noastră. În epoca noastră este necesară o folosire activă şi creativă a mijloacelor mediatice din partea Bisericii. Catolicii nu trebuie să se teamă să deschidă larg porţile comunicaţiilor sociale lui Cristos, pentru ca vestea cea bună să poată fi auzită de pe acoperişurile lumii!

4. Este, de asemenea, de o importanţă vitală ca la începutul acestui nou mileniu să ne amintim misiunea ad gentem pe care Cristos a încredinţat-o Bisericii. Aproape două treimi din cele şase miliarde estimate ale populaţiei mondiale nu-l cunosc cu adevărat pe Isus Cristos şi mulţi dintre ei locuiesc în ţări cu vechi rădăcini creştine unde grupurile de botezaţi au pierdut sensul viu al credinţei, sau nu se mai consideră membri ai Bisericii, trăind departe de Dumnezeu şi de evanghelia sa (cf. Redemptoris missio, nr. 33). Este clar că un răspuns eficient la această situaţie pretinde ceva mai mult în activitatea mijloacelor de comunicare socială; dar în efortul lor de a răspunde provocării, creştinii nu pot să ignore lumea comunicaţiilor sociale. În realitate, mijloacele de comunicare socială de orice tip pot juca un rol esenţial în evanghelizarea directă şi în transmiterea adevărurilor şi a valorilor care favorizează şi pun în valoare demnitatea umană. Prezenţa Bisericii în mass-media este un aspect important de înculturare a evangheliei chemată la o nouă evanghelizare la care Duhul Sfânt cheamă Biserica pretutindeni în lume. În timp ce Biserica întreagă este în ascultarea cuvântului Duhului, comunicatorii creştini au „o datorie profetică, o vocaţie: să denunţe falşii dumnezei şi falşii idoli de astăzi care sunt materialismul, hedonismul, consumismul, naţionalismul îngust…” (Etica în comunicaţii, 31). Mai ales au datoria şi privilegiul de a declara adevărul, adevărul glorios asupra vieţii şi a destinului omului revelate în Cuvântul întrupat. Fie ca toţi catolicii angajaţi în lumea comunicaţiilor sociale să predice adevărul lui Isus într-un mod mai plin de bucurie şi mai curajos de pe acoperişuri astfel încât toţi bărbaţii şi toate femeile să poată cunoaşte iubirea care este centrul comunicării pe care Dumnezeu o face despre sine însuşi prin Isus Cristos, acelaşi ieri, astăzi şi întotdeauna (cf. Evr 13,8).

Vatican, 24 ianuarie 2001, sărbătoarea Sfântului Francisc de Sales
Papa Ioan Paul al II-lea


Editura Presa Bună, Iaşi – 2001
Traducere de Mariana Ghergu
© Editura Presa Bună
Bd Ştefan cel Mare, 26
RO-6600-Iaşi
Tel.+ fax: 032/211527
E-mail: cornel@mail.dntis.ro


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (Neevaluat încă)
Loading...Loading...

0 comentarii


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *