Internetul: un nou forum pentru proclamarea evangheliei


CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAŢIILE SOCIALE

MESAJUL SFÂNTULUI PĂRINTE
PENTRU A XXXVI-A ZI MONDIALĂ
A COMUNICAŢIILOR SOCIALE

12 mai 2002

Iubiţi fraţi şi surori,

1. În fiecare epocă, Biserica continuă lucrarea începută în ziua Rusaliilor, când apostolii, cu puterea Duhului Sfânt, au mers pe străzile Ierusalimului pentru a predica evanghelia lui Isus Cristos în mai multe limbi (cf. Fap 2,5-11). În secolele care au urmat, această misiune evanghelizatoare s-a răspândit în întreaga lume, pe măsură ce creştinismul a prins rădăcini în multe locuri şi a învăţat să vorbească diversele limbi ale lumii, întotdeauna în ascultarea poruncii lui Cristos de a vesti evanghelia la toate popoarele (cf. Mt 28,19-20).

Totuşi istoria evanghelizării nu este doar o problemă de expansiune geografică, pentru că Biserica a avut de trecut şi numeroase praguri culturale, fiecare dintre ele solicitând energii noi şi imaginaţie proaspătă în anunţarea evangheliei unice a lui Isus Cristos.

Epoca marilor descoperiri, Renaşterea şi inventarea tiparului, revoluţia industrială şi naşterea lumii moderne: şi acestea au fost momente de tranziţie care au cerut noi forme de evanghelizare. Astăzi, când revoluţia comunicaţiilor şi a informaţiilor este în plină desfăşurare, Biserica se găseşte fără îndoială în faţa unui alt prag decisiv. Este deci oportun ca în această Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale să reflectăm asupra temei: „Internetul: un nou forum pentru proclamarea evangheliei”.

2. Internetul este cu siguranţă un nou „forum”, în sensul atribuit acestui termen în Roma antică, de spaţiu public unde se dezbăteau probleme politice şi se încheiau afaceri, unde se îndeplineau datoriile religioase, unde se desfăşura o mare parte a vieţii sociale a oraşului şi unde natura umană se dezvăluia în aspectele ei pozitive şi negative. Era un spaţiu urban aglomerat şi zgomotos, care reflecta cultura dominantă, dar care crea în acelaşi timp o cultură proprie. La fel se întâmplă şi în cazul ciberspaţiului, care este o nouă frontieră ce se deschide la începutul acestui nou mileniu. Asemenea noilor frontiere din alte epoci, şi aceasta este un amestec de pericole şi promisiuni, nu lipsit de acel simţ al aventurii care a caracterizat alte mari perioade de schimbări. Pentru Biserică, noua lume a ciberspaţiului constituie o chemare la marea aventură de a utiliza potenţialul său pentru a proclama mesajul evanghelic. Această provocare este esenţa a ceea ce înseamnă, la începutul acestui mileniu, urmarea îndemnului Domnului de a „înainta în larg” – Duc in altum! (Lc 5,4).

3. Biserica se apropie de acest nou mijloc cu realism şi încredere. Asemenea altor instrumente de comunicare, el este un mijloc şi nu un scop în sine. Internetul poate oferi oportunităţi extraordinare de evanghelizare dacă este utilizat cu competenţă şi cu o conştientizare clară a puterii şi a slăbiciunilor sale. Înainte de toate, oferind informaţii şi trezind interese, el face posibilă o primă întâlnire cu mesajul creştin, în special pentru tinerii care tot mai mult recurg la ciberspaţiu ca la o fereastră spre lume. Este important, aşadar, ca întreaga comunitate creştină să găsească modalităţi foarte practice pentru a-i ajuta pe cei care intră pentru prima oară în contact cu internetul, să treacă de la lumea virtuală a ciberspaţiului la lumea reală a comunităţii creştine.

Într-o etapă succesivă, internetul poate şi să faciliteze acea dezvoltare cerută de evanghelizare. În special, într-o cultură care nu oferă sprijin, viaţa creştină are nevoie de o instruire şi de o catehizare continuă, şi aceasta este probabil aria în care internetul poate asigura un ajutor excelent.

Există deja în reţea nenumărate surse de informaţie, de documentare şi de instruire privind Biserica, istoria şi tradiţia ei, doctrina şi implicarea ei în orice domeniu, în toate părţile lumii. Este deci evident că, deşi internetul nu poate înlocui niciodată acea trăire profundă a lui Dumnezeu pe care numai viaţa liturgică şi sacramentală a Bisericii o poate oferi, el poate furniza cu siguranţă un ajutor şi un sprijin deosebit, atât în pregătirea pentru întâlnirea cu Cristos în comunitate, cât şi în susţinerea noilor credincioşi pe drumul credinţei pe care îl încep.

4. Cu toate acestea, apar anumite întrebări necesare, chiar evidente, în utilizarea internetului pentru cauza evanghelizării. Caracteristica esenţială a internetului constă de fapt în furnizarea unui flux aproape infinit de informaţii, dintre care multe trec într-o clipă. Într-o cultură care se bazează pe efemer, se poate ajunge uşor la riscul de a crede că faptele contează mai mult decât valorile. Internetul oferă numeroase cunoştinţe, dar nu învaţă valorile, şi când acestea din urmă sunt neglijate, înseşi umanitatea noastră este înjosită, iar omul pierde uşor din vedere demnitatea lui transcendentală. În ciuda enormului său potenţial pentru bine, sunt deja evidente pentru toţi unele modalităţi degradante şi dăunătoare de a utiliza internetul, şi autorităţile publice au cu siguranţă responsabilitatea de a garanta ca acest instrument minunat să servească binele comun şi să nu devină dăunător.

În plus, internetul redefineşte în mod radical raportul psihologic al unei persoane cu spaţiul şi cu timpul. Atenţia este atrasă de ceea ce este tangibil, util, disponibil imediat. Stimulul pentru o gândire şi o reflecţie mai profundă poate să lipsească. Totuşi fiinţele umane au nevoie vitală de timp şi de linişte interioară pentru a reflecta asupra vieţii şi a misterelor sale şi pentru a creşte treptat într-o stăpânire matură de sine şi a lumii care le înconjoară.

Înţelegerea şi înţelepciunea sunt roadele unei priviri contemplative asupra lumii, şi nu vin dintr-o simplă acumulare de fapte, oricât de interesante. Ele sunt rezultatul unei intuiţii care pătrunde semnificaţia profundă a lucrurilor în relaţia dintre ele şi cu întreaga realitate.

Mai mult, ca un „forum” în care practic totul este acceptabil şi aproape nimic nu este durabil, internetul favorizează un mod de gândire relativist şi uneori alimentează fuga de responsabilitate şi implicare personală. Într-un astfel de context, cum putem cultiva acea înţelepciune care nu derivă din informaţie, ci din intuiţie, acea înţelepciune care înţelege diferenţa dintre bine şi rău şi susţine scara valorilor care derivă din această diferenţă?

5. Faptul că prin intermediul internetului persoanele îşi înmulţesc contactele lor, în moduri până acum de neimaginat, oferă posibilităţi minunate pentru răspândirea evangheliei. Este adevărat însă şi faptul că relaţiile intermediate electronic nu vor putea niciodată înlocui contactul uman direct, cerut de o evanghelizare autentică. De fapt, evanghelizarea depinde întotdeauna de mărturia personală a celui care a fost trimis să evanghelizeze (cf. Rom 10,14-15). În ce mod poate Biserica să conducă de la acel tip de contact favorizat de internet la comunicarea mai profundă cerută de proclamarea creştină? În ce mod dezvoltăm primul contact şi primul schimb de informaţie pe care le favorizează internetul?

Fără îndoială, revoluţia electronică poartă în sine promisiunea unor mari progrese pentru lumea aflată în curs de dezvoltare, dar există şi posibilitatea agravării de fapt a inegalităţilor existente, în măsura în care se adâncesc tot mai mult diferenţele de informare şi comunicare. Cum putem garanta faptul că revoluţia informaţiilor şi a comunicaţiilor, al cărei prim motor este internetul, va lucra în favoarea globalizării dezvoltării umane şi a solidarităţii, obiective strâns legate de misiunea evanghelizatoare a Bisericii?

În sfârşit, în aceste timpuri tulburi, permiteţi-mi să întreb: cum putem garanta ca acest instrument minunat, conceput iniţial în contextul operaţiunilor militare, să servească acum cauza păcii? Poate el promova acea cultură a dialogului, a participării, a solidarităţii şi a reconcilierii, fără de care pacea nu poate înflori? Biserica crede că acest lucru este posibil; pentru a o garanta, ea este hotărâtă să intre în acest nou „forum”, înarmată cu evanghelia lui Cristos, prinţul păcii.

6. Internetul face ca miliarde de imagini să apară pe milioane de monitoare de pe întreaga planetă. Din această galaxie de imagini şi sunete, se va putea vedea chipul lui Cristos? Se va putea auzi glasul lui? Căci doar atunci când se va vedea chipul său şi se va auzi glasul său, lumea va cunoaşte „vestea bună” a răscumpărării noastre. Acesta este scopul evanghelizării şi acest lucru va face din internet un spaţiu uman autentic, pentru că dacă nu este loc pentru Cristos, nu este loc nici pentru om. În această Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale, îndemn întreaga Biserică să treacă cu curaj acest nou prag, pentru a „înainta în larg” în reţea, astfel încât acum, la fel ca în trecut, marea misiune a evangheliei şi a culturii să arate lumii „cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Cristos” (2Cor 4,6). Fie ca Domnul să îi binecuvânteze pe toţi cei care lucrează în acest scop.

Vatican, 24 ianuarie 2002, Sfântul Francisc de Sales
Ioan Paul al II-lea


Editura Presa Bună
Traducere: Oana şi Radu Capan
© Editura Presa Bună
Bd Ştefan cel Mare, 26
RO-6600-Iaşi
Tel.+ fax: 032/211527
E-mail: cornel@mail.dntis.ro


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (1 evaluări, media: 5,00 din 5)
Loading...Loading...

0 comentarii


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *