Biserica şi Internetul


CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAŢIILE SOCIALE

I. Introducere
II. Oportunităţi şi provocări
III. Recomandări şi concluzii

I. INTRODUCERE

1. Interesul Bisericii pentru Internet este o expresie particulară a interesului pe care ea l-a avut dintotdeauna pentru mijloacele de comunicare socială. Considerând mass-media ca un rezultat al procesului istorico-ştiinţific prin care omenirea „avansează tot mai mult în descoperirea resurselor şi valorilor conţinute în întreaga creaţie” [1], Biserica şi-a declarat în repetate rânduri convingerea că mijloacele de comunicare socială sunt, folosind cuvintele Conciliului Vatican II, „invenţii tehnice minunate” [2], care contribuie deja în mare măsură – şi pot contribui şi mai mult – la satisfacerea nevoilor umane.

Astfel, modul de abordare de către Biserică a mass-mediei este fundamental pozitiv [3]. Chiar şi atunci când au condamnat abuzuri grave, documentele Consiliului Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale au căutat să sublinieze faptul că „o atitudine exclusiv critică din partea Bisericii… nu este nici suficientă şi nici corespunzătoare” [4].

Citând Enciclica Papei Pius al XII-lea „Miranda Prorsus”, din 1957, Instrucţiunea Pastorală asupra Mijloacelor de Comunicare Socială „Communio et Progressio”, publicată în 1971, sublinia acest aspect: „Biserica recunoaşte în aceste instrumente ‘darul lui Dumnezeu’, destinate ca, în conformitate cu planul Său providenţial, să îi unească pe oameni într-o strânsă fraternitate, pentru a-i ajuta să colaboreze la planul Său de mântuire” [5]. Acesta rămâne şi punctul nostru de vedere, şi în ceea ce priveşte Internetul.

2. Biserica priveşte istoria comunicării umane ca fiind asemenea unui drum lung, care conduce omenirea „de la orgoliosul proiect Babel, cu confuzia şi neînţelegerea reciprocă la care a dus acesta (cf Gen 11,1-9), la Rusalii şi la darul limbilor: o restaurare a comunicării, centrată pe Isus, prin acţiunea Spiritului Sfânt” [6]. În viaţa, moartea şi învierea lui Cristos, „comunicarea între oameni îşi găseşte idealul cel mai înalt şi exemplul suprem în Dumnezeu, care a devenit om şi frate” [7].

Mijloacele moderne de comunicare socială sunt factori culturali care joacă un rol în această istorie. După cum observa Conciliul Vatican II, „deşi trebuie să facem o distincţie clară între progresul uman şi creşterea Împărăţiei lui Cristos, acest progres este de o importanţă vitală pentru Împărăţia lui Dumnezeu, în măsura în care poate contribui la o ordine mai mare în societatea umană” [8]. Privind din această perspectivă mijloacele de comunicare socială, vedem că ele „contribuie în mod eficient la lărgirea orizontului şi la îmbogăţirea intelectuală a oamenilor, precum şi la propagarea şi consolidarea Împărăţiei lui Dumnezeu” [9].

Astăzi aceasta se aplică într-un mod special Internetului, care contribuie la realizarea de schimbări revoluţionare în comerţ, educaţie, politică, jurnalism, în relaţiile dintre naţiuni şi dintre culturi – schimbări nu doar în modul în care comunică oamenii între ei, ci şi în modul în care îşi înţeleg propriile vieţi. Într-un document însoţitor, „Etica în Internet”, sunt prezentate aceste probleme în dimensiunea lor etică [10]. Aici însă analizăm implicaţiile Internetului pentru religie şi în special pentru Biserica Catolică.

3. Biserica urmăreşte două obiective în ceea ce priveşte mass-media. Unul dintre ele este încurajarea dezvoltării corespunzătoare a mijloacelor de comunicare socială, şi a folosirii lor corecte, pentru binele progresului uman, al dreptăţii şi al păcii – pentru ridicarea societăţii la nivel local, naţional şi comunitar, în lumina binelui comun şi în spiritul solidarităţii. Luând în considerare marea importanţă a comunicaţiilor sociale, Biserica doreşte „un dialog onest şi respectuos cu cei responsabili de mass-media” – un dialog care se referă în primul rând la elaborarea politicii mass-media. [11] „Acest dialog implică din partea Bisericii efortul de a înţelege mass-media – cu obiectivele, metodele, formele, regulile, structurile interne şi modalităţile lor – şi de a oferi sprijin şi încurajare celor implicaţi în activitatea mediatică. Pe baza acestei înţelegeri şi a acestui sprijin, devine posibilă oferirea unor propuneri semnificative pentru eliminarea obstacolelor care stau în calea progresului uman şi a proclamării Evangheliei” [12].

Biserica se preocupă însă şi de comunicarea ei, atât cu exteriorul, cât şi din interiorul ei. O astfel de comunicare este mai mult decât un exerciţiu tehnic, deoarece ea „îşi are punctul de start în comuniunea de iubire dintre persoanele divine şi în comunicarea lor cu noi”, precum şi în înţelegerea faptului că comunicarea trinitară „se extinde asupra omenirii: Fiul este Cuvântul ‘rostit’ din veşnicie de către Tatăl şi, în şi prin Isus Cristos, Fiul şi Cuvântul întrupat, Dumnezeu se comunică pe Sine oamenilor, şi le comunică mântuirea Sa” [13].

Dumnezeu continuă să comunice cu omenirea prin Biserică, purtătoarea şi păstrătoarea Revelaţiei Sale, al cărei magisteriu viu este singurul căruia El i-a încredinţat sarcina de a interpreta în autentic cuvântul Său. [14] Mai mult, Biserica însăşi este o communio, o comuniune de persoane şi de comunităţi euharistice, care derivă din şi care reflectă comuniunea trinitară; [15] astfel, comunicarea este esenţială pentru Biserică. Acest motiv, mai mult decât oricare altul, explică de ce „practica de comunicare a Bisericii trebuie să fie exemplară, oglindind cele mai înalte standarde ale veridicităţii, responsabilităţii, sensibilităţii faţă de drepturile omului şi alte principii şi norme relevante” [16].

4. Acum trei decenii, „Communio et Progressio” sublinia faptul că „mass-media modernă îi oferă omului noi căi de întâlnire cu mesajul Evangheliei” [17]. Papa Paul al VI-lea spunea că Biserica „s-ar simţi vinovată în faţa Domnului” [18] dacă nu ar folosi mijloacele de comunicare socială pentru evanghelizare. Papa Ioan Paul al II-lea a numit mass-media „primul Areopag al epocii moderne”, şi a declarat că „nu este suficient doar să folosim mass-media pentru a răspândi mesajul creştin şi învăţătura autentică a Bisericii. Este de asemenea necesar să integrăm acest mesaj în ‘noua cultură’ creată de mijloacele moderne de comunicare.” [19] A face aceasta este cu atât mai important astăzi, când mass-media nu numai că are o influenţă puternică asupra a ceea ce gândesc oamenii despre viaţă, ci şi, în mare măsură, „însăşi experienţa umană a devenit o experienţă mediatică” [20].

Toate acestea se aplică şi Internetului. Chiar dacă lumea comunicaţiilor sociale „pare adesea a se afla în opoziţie cu mesajul creştin, ea oferă ocazii unice de proclamare a adevărului mântuitor al lui Cristos către întreaga familie umană. Să ne gândim la… capacităţile pozitive ale Internetului de a transmite informaţiile şi învăţăturile religioase dincolo de toate barierele şi frontierele. O astfel de audienţă largă ar fi depăşit imaginaţia cea mai îndrăzneaţă a celor care au predicat evanghelia înaintea noastră… Catolicii nu trebuie să se teamă să deschidă larg porţile comunicaţiilor sociale lui Cristos, pentru ca vestea cea bună să poată fi auzită de pe acoperişurile lumii.” [21]


Pagini: 1 2 3 4

Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (2 evaluări, media: 5,00 din 5)
Loading...Loading...

1 comentariu


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *