Etica în Internet


CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAŢIILE SOCIALE

I. Introducere
II. Despre Internet
III. Puncte sensibile
IV. Recomandări şi concluzii

I. INTRODUCERE

1. Dezvoltarea comunicaţiilor sociale la care asistăm astăzi presupune mai mult decât o simplă revoluţie tehnologică, o reevaluare completă a percepţiei oamenilor despre lumea înconjurătoare, verificând şi exprimând astfel această înţelegere. Accesul permanent la imagini şi idei, precum şi transmiterea lor rapidă, de la un continent la altul, au consecinţe, atât pozitive, cât şi negative asupra dezvoltării psihologice, morale şi sociale a persoanelor, a structurii şi funcţionării societăţii, a schimburilor culturale, asupra percepţiei şi transmiterii de valori, idei universale, ideologii şi convingeri religioase. [1]

În cursul deceniului care s-a scurs, adevărul acestor afirmaţii a devenit şi mai frapant. Astăzi nu trebuie prea multă imaginaţie pentru a ne înfăţişa planeta ca pe o reţea mondială fremătând de transmisii electronice, o planetă care intercomunică la adăpostul liniştii pe care o conferă universul. Problema etică este de a şti dacă acest lucru contribuie la dezvoltarea autentică a persoanei umane şi dacă ajută indivizii şi popoarele să fie fideli destinului lor transcendent.

Şi, bineînţeles, din multe puncte de vedere răspunsul este pozitiv. Noile mijloace de comunicare în masă sunt instrumente puternice pentru educaţie şi îmbogăţire culturală, pentru activitatea comercială şi participarea politică, pentru dialogul şi întelegerea interculturală; şi, aşa cum am arătat în documentul care îl însoţeşte pe cel de faţă, [2] ele pot servi şi cauza religiei. Totuşi, există şi „reversul medaliei”: mijloacele de comunicare socială, care pot contribui la binele persoanei şi al comunităţilor, pot fi de asemenea folosite în scopul exploatării, manipulării, dominării şi coruperii.

2. Internetul este cel mai nou, şi sub multe aspecte unul dintre cele mai influente dintr-o serie de mijloace de comunicare: telegraful, telefonul, radioul, televiziunea care, pentru mulţi oameni, au eliminat în mod progresiv spaţiul şi timpul ca obstacole în calea comunicării în ultimul secol şi jumătate. Consecinţele asupra indivizilor, naţiunilor şi a întregii lumi sunt imense.

În acest document dorim să propunem punctul de vedere catolic asupra Internetului, ca punct de plecare pentru participarea Bisericii la dialogul cu alte sectoare ale societăţii, în special cu alte grupări religioase, în ceea ce priveşte dezvoltarea şi utilizarea acestui remarcabil instrument tehnologic. Internetul este o resursă de multiple facilităţi, cu promisiunea unei multiplicări a acestora. Dar se poate face şi mult rău printr-o folosire improprie a acestuia. Cu rele şi cu bune Internetul presupune discernământ, o alegere la care Biserica îşi aduce două contribuţii de mare importanţă: angajamentul în favoarea demnităţii umane şi lunga sa tradiţie de înţelepciune morală. [3]

3. Ca şi pentru celelalte mijloace de comunicare, persoanele şi comunităţile umane sunt în centrul unei evaluări etice a Internetului. În ceea ce priveşte mesajul comunicat, procesul de comunicare, problematica structurii şi a sistemului comunicării, „principiul etic fundamental este următorul: persoana umană şi comunitatea umană sunt scopul şi măsura utilizării mijloacelor de comunicare socială; comunicarea ar trebui să se producă prin persoane în vederea dezvoltării integrale a altor persoane.” [5]

Binele comun – „adică ansamblul condiţiilor de viaţă socială care permit grupurilor şi indivizilor să-şi atingă mai deplin şi mai uşor perfecţiunea” – 5 ne furnizează cel de-al doilea principiu de bază pentru o evaluare etică a comunicaţiilor sociale. Acesta trebuie înţeles integral, ca ansamblu al obiectivelor pe care membrii unei comunităţi se angajează să le pună în practică împreună, realizarea şi promovarea acestora fiind raţiunea de existenţă a comunităţii. Binele persoanelor depinde de binele comun al comunităţii din care fac parte.

Virtutea care îi face pe oameni să protejeze şi să promoveze binele comun este solidaritatea. Nu este un sentiment de „compasiune vagă sau de milă superficială” faţă de nefericirea aproapelui, ci „o hotărâre fermă şi perseverentă de a lucra pentru binele comun, adică pentru binele tuturor şi al fiecăruia în parte, pentru că într-adevăr toţi suntem responsabili de toate”. [6] În special astăzi solidaritatea are o dimensiune internaţională clară şi puternică; este just să vorbim de binele comun la nivel internaţional şi este obligatoriu să se lucreze în acest scop.

4. Binele comun la nivel internaţional, virtutea solidarităţii, revoluţia în mediile de comunicare şi tehnologia informaţiei, precum şi Internetul, sunt toate relevante pentru procesul globalizării.

Pentru o mai mare extindere, noile tehnologii conduc şi susţin globalizarea, creând o situaţie în care „comerţul şi comunicarea nu mai sunt îngrădite de graniţe” [7] Aceasta are consecinţe de o imensă importanţă. Globalizarea poate creşte bunăstarea şi poate grăbi dezvoltarea; ea oferă avantaje ca „eficienţa şi productivitatea crescută… o mai mare unitate între popoare… un serviciu mai bun adus familiei umane”. [8] Totuşi, până acum beneficiile nu au fost împărţite echitabil. Anumite persoane, grupuri comerciale şi ţări au avut o creştere enormă a bunăstării, pe când alţii au rămas în urmă.

Naţiuni întregi au fost excluse aproape complet de la acest proces, fiindu-le refuzat un loc în noua lume pe cale de formare. „Globalizarea, care a schimbat într-un mod radical sisteme economice, prin creearea unor posibilităţi neaşteptate de creştere, a făcut şi ca mulţi să se vadă marginalizaţi: şomajul în cele mai dezvoltate ţări şi extrema sărăcie în multe ţări din emisfera sudică continuă să împiedice milioane de oameni de la progres şi prosperitate.” [9]

Chiar şi pentru societăţile care au intrat în procesul globalizării această alegere nu a fost neapărat liberă şi documentată. Dimpotrivă, „numeroase persoane, în special din rândul celor defavorizate, resimt acest fenomen ca pe ceva impus, mai degrabă decât ca pe un proces la care ar putea să ia parte activ”. [10]

În numeroase regiuni ale lumii, globalizarea este pe cale să producă schimbări rapide şi bulversante. Nu este vorba doar de un proces economic, dar şi de unul cultural care comportă atât aspecte pozitive, cât şi negative. „Cei care sunt implicaţi văd adesea globalizarea ca pe un potop distructiv care ameninţă normele sociale care i-au apărat şi punctele de referinţă culturale care i-au condus în viaţă… schimbările în tehnologie şi relaţiile profesionale sunt mult prea rapide pentru a putea exista o reacţie de tip cultural.” [11]

5. O consecinţă majoră a acestor schimbări din ultimii ani a fost transferul de putere de la statele naţionale către corporaţiile multinaţionale. Este important ca aceste corporaţii să fie încurajate şi ajutate să-şi folosească puterea spre binele omenirii; acest lucru indică nevoia comunicării între ele şi instituţii interesate, precum Biserica.

Utilizarea noii tehnologii informaţionale şi a Internetului trebuie să fie documentată şi condusă de o angajare fermă în practicarea solidarităţii în serviciul binelui comun al naţiunilor. Această tehnologie poate fi un mijloc de rezolvare a problemelor oamenilor, promovând dezvoltarea integrală a persoanei, creând o lume guvernată de dreptate, pace şi iubire. Acum, mai mult decât în urmă cu treizeci de ani, când Instrucţiunea pastorală asupra mijloacelor de comunicare socială Communio et Progressio remarca faptul că mass-media au posibilitatea de a-i face pe toţi oamenii să participe pretutindeni „la proiectele şi problemele rasei umane”. [12]

Este o viziune uimitoare. Internetul o poate face reală – pentru indivizi, grupuri, naţiuni şi pentru specia umană – numai dacă este folosit în lumina principiilor etice clare şi solide, în special a virtuţii solidarităţii. Toţi am putea fi astfel în avantaj pentru că „ştim astăzi mai mult decât ieri: nu vom fi niciodată fericiţi şi în pace decât împreună şi cu atât mai puţin unii împotriva altora”. [13] Aceasta va fi expresia acelei comuniuni spirituale care presupune „capacitatea de a vedea ceea ce este bun în celălalt, pentru a-l primi şi preţui ca pe un dar de la Dumnezeu” şi capacitatea de a „face loc pentru fratele tău, ‘purtând-ne unii altora poverile’ (Gal. 6,2) şi rezistând tentaţiilor egoiste care ne împiedică”. [14]

6. Dezvoltarea Internetului ridică numeroase alte probleme etice legate de chestiuni precum protecţia vieţii private, securitatea şi confidenţialitatea informaţiilor, drepturile de autor şi proprietatea intelectuală, pornografia, siturile care incită la ură, difuzarea de zvonuri şi acuzaţii „deghizate” ca ştiri, şi multe altele. Vom vorbi pe scurt în rândurile de mai jos despre unele dintre aceste aspecte, având în vedere că ele presupun analize şi dezbateri permanente din partea tuturor celor interesaţi. Totuşi, nu vom privi Internetul ca pe o sursă de probleme, ci ca pe o sursă de binefacere pentru întreaga specie umană – dar beneficiile nu pot fi împlinite decât dacă problemele existente sunt rezolvate.


Pagini: 1 2 3 4 5

Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (5 evaluări, media: 4,20 din 5)
Loading...Loading...

0 comentarii


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *