Mijloacele de comunicare socială în slujba autenticei păci în lumina enciclicei ‘Pacem in terris’


CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAŢIILE SOCIALE
MESAJUL SFÂNTULUI PĂRINTE
PENTRU A XXXVII-A ZI MONDIALĂ
A COMUNICAŢIILOR SOCIALE
„Mijloacele de comunicare socială în slujba autenticei păci în lumina enciclicei ‘Pacem in terris'”

1 iunie 2003

Iubiţi fraţi şi surori,

1. În zilele întunecate ale Războiului Rece, Enciclica Fericitului Papă Ioan al XXIII-lea Pacem in terris a fost ca un far de speranţă pentru oamenii de bunăvoinţă. Declarând că adevărata pace cere „deplin respect faţă de ordinea stabilită de Dumnezeu” (Pacem in terris, 1), Sfântul Părinte a indicat adevărul, dreptatea, iubirea şi libertatea drept stâlpii de susţinere ai unei societăţi paşnice (ibid., 37).

Puterea crescândă a mijloacelor de comunicare socială a constituit o parte importantă în cadrul Enciclicei. Papa Ioan al XXIII-lea se gândea la mass-media mai ales atunci când chema la „corectitudine şi imparţialitate” în folosirea „instrumentelor de promovare şi răspândire a înţelegerii reciproce dintre naţiuni” oferite de ştiinţă şi tehnică; el condamna „modalităţile de răspândire a informaţiei care violează principiile adevărului şi dreptăţii, şi ofensează reputaţia altei naţiuni” (ibid., 90).

2. Astăzi, când sărbătorim a patruzecea aniversare a Pacem in terris, diviziunea popoarelor în tabere opuse este în mare parte o amintire dureroasă din trecut, dar pacea, dreptatea şi stabilitatea socială lipsesc încă în multe părţi ale lumii. Terorismul, conflictul din Orientul Mijlociu şi din alte regiuni, ameninţările şi contra-ameninţările, nedreptatea, exploatarea, şi atacurile la adresa demnităţii şi sfinţeniei vieţii umane, atât înainte cât şi după naştere, sunt realităţi descurajante ale vremurilor noastre.

Între timp, puterea mijloacelor de comunicare în masă de a modela relaţiile umane şi de a influenţa viaţa politică şi socială, atât în bine cât şi în rău, a sporit extraordinar de mult. De aici şi oportunitatea temei alese pentru cea de-a 37-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale: „Mijloacele de comunicare socială în slujba autenticei păci în lumina Enciclicei Pacem in terris„. Lumea şi mass-media au încă multe de învăţat din mesajul Fericitului Papă Ioan al XXIII-lea.

3. Mass-media şi adevărul. Exigenţa morală fundamentală a oricărei comunicări este respectarea şi slujirea adevărului. Libertatea de a căuta şi a relata ceea ce este adevărat este esenţială pentru comunicarea umană, nu numai în raport cu faptele şi informaţia, ci şi, mai presus de toate, în raport cu natura şi destinul persoanei umane, în raport cu societatea şi cu binele comun, în raport cu relaţia noastră cu Dumnezeu. Mass-media au o responsabilitate inevitabilă în acest sens, întrucât constituie forul modern în care ideile sunt împărtăşite iar oamenii pot să crească în înţelegere reciprocă şi în solidaritate. De aceea, Papa Ioan al XXIII-lea a apărat dreptul „la libertatea de investigare a adevărului şi – în limitele ordinii morale şi ale binelui comun – la libertatea de cuvânt şi de presă”, ca şi condiţii indispensabile pentru pacea socială (Pacem in terris, 12).

De fapt, mass-media aduc adesea un serviciu plin de curaj adevărului; dar uneori funcţionează ca factori de propagandă şi dezinformare, în slujba unor interese restrânse, de prejudecăţi naţionale, e tnice, rasiale şi religioase, de lăcomie materială şi de ideologii false de diferite feluri. Este imperativ ca presiunile care conduc mass-media să greşească în acest sens să fie contracarate înainte de toate tocmai de oamenii din mass-media, dar şi de către Biserică şi alte grupuri responsabile.

4. Mass-media şi dreptatea. Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea a vorbit clar în Pacem in terris despre binele uman universal -„adică binele întregii familii umane” (nr. 132) – la care are dreptul fiecare individ în parte şi toţi oamenii.

Extinderea globală a mass-media aduce cu sine responsabilităţi deosebite în acest sens. În timp ce este adevărat că mass-media aparţin adesea unor grupuri cu interese proprii, private şi publice, natura însăşi a impactului lor asupra vieţii cere ca ele să nu slujească pentru a pune un grup împotriva altuia – de exemplu, în numele conflictului de clasă, al naţionalismului exagerat, al supremaţiei rasiale, al purificării etnice, şi altele de acest fel. A pune pe cineva împotriva altcuiva în numele religiei este o greşeală deosebit de gravă împotriva adevărului şi a dreptăţii, aşa cum este şi tratarea discriminatorie a convingerilor religioase, având în vedere faptul că acestea ţin de sfera cea mai profundă a demnităţii şi libertăţi persoanei umane.

Relatând cu fidelitate evenimentele, explicând în mod corect problemele şi prezentând în mod imparţial diferitele puncte de vedere, mass-media au obligaţia strictă de a promova dreptatea şi solidaritatea în relaţiile umane la toate nivelurile societăţii. Aceasta nu înseamnă să a atenua importanţa necazurilor şi a diviziunilor, ci a merge la rădăcinile lor pentru ca să poată fi înţelese şi vindecate.

5. Mass-media şi libertatea. Libertatea este o condiţie prealabilă pentru adevărata pace, precum şi unul dintre cele mai preţioase roade ale sale. Mass-media slujesc libertatea slujind adevărul: ele împiedică libertatea în măsura în care se îndepărtează de ceea ce este adevărat, prin răspândirea de minciuni sau prin crearea unui climat de reacţii emoţionale nesănătoase la evenimente. Numai atunci când au acces liber la informaţi adevărată şi suficientă oamenii pot să urmărească binele comun şi să considere autoritatea publică responsabilă.

Dacă mass-media sunt chemate să slujească libertatea, ele însele trebuie să fie libere şi să utilizeze în mod corect această libertate. Statutul lor privilegiat obligă mass-media să se ridice deasupra intereselor pur comerciale şi să slujească adevăratele nevoi şi adevărata bunăstare a societăţii. Deşi o anumită reglementare publică a mass-media, în interesul binelui comun, este potrivită, nu este potrivit controlul guvernamental. Reporterii şi în particular comentatorii au o mare obligaţie de a urma îndrumările conştiinţei lor morale şi de a se opune presiunilor de a „adapta” adevărul pentru a satisface cerinţele celor bogaţi sau ale puterii politice.

În mod concret, trebuie găsite căi nu numai pentru a oferi sectoarelor mai slabe ale societăţii acces la informaţiile de care au nevoie pentru dezvoltarea lor individuală şi socială, ci şi pentru a asigura ca acestea să nu fie excluse de la a avea un rol efectiv şi responsabil în deciderea conţinutul mass-media şi determinarea structurilor şi politicilor comunicaţiilor sociale.

6. Mass-media şi iubirea. „Mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacob 1,20). În momentul de vârf al Războiului Rece, Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea a exprimat acest gând simplu dar profund cu privire la ceea ce implică drumul păcii: „Ocrotirea păcii trebuie să depindă de un principiu total diferit de cel care este în vigoare astăzi. Adevărata pace dintre naţiuni nu depinde de posedarea unei dotări egale de arme, ci numai de încrederea reciprocă” (Pacem in terris, 113).

Mijloacele de comunicare sunt factori cheie în lumea de astăzi, şi au de jucat un rol imens în construirea acestei încrederi. Puterea lor este atât de mare încât în scurt timp ele pot crea o reacţie publică pozitivă sau negativă la evenimente, după interesele lor. Oamenii rezonabili îşi vor da seama că o putere atât de mare cere cele mai înalte standarde de angajare în slujba adevărului şi a binelui. În acest sens, persoanele din mass-media trebuie în mod deosebit să contribuie la pace în toate colţurile lumii, dărâmând barierele neîncrederii, căutând să ia în considerare şi punctul de vedere al celorlalţi, şi străduindu-se mereu să încurajeze oamenii şi naţiunile la înţelegere şi respect reciproc – şi dincolo de înţelegere şi respect -, la reconciliere şi milostivire! „Acolo unde domnesc ura şi setea de răzbunare, unde războiul produce suferinţa şi moartea celor nevinovaţi, harul milostivirii este indispensabil pentru a potoli minţile şi inimile, şi a face să răsară pacea” (Predică la Sanctuarul Milostivirii Divine, Cracovia-Łagiewniki, 17 august 2002, n. 5).

Toate acestea reprezintă o provocare extraordinară, dar nu înseamnă că se cere prea mult de la oamenii care lucrează în mass-media. Atât prin vocaţie cât şi prin profesie, ei sunt chemaţi să fie agenţi ai adevărului, ai dreptăţii, ai libertăţii şi ai iubirii, contribuind prin munca lor atât de importantă la ordinea socială „întemeiată pe adevăr, clădită pe dreptate, alimentată şi însufleţită de iubire, şi pusă în practică sub auspiciile libertăţii” (Pacem in terris, 167). De aceea, rugăciunea mea în această Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale este ca oamenii din mass-media să fie din ce în ce mai mult la înălţimea provocării vocaţiei lor: slujirea binelui comun universal. Împlinirea lor personală şi pacea şi fericirea lumii depind în mare măsură de aceasta. Dumnezeu să îi binecuvânteze, să îi lumineze şi să le dea curaj în misiunea lor.

Vatican, 24 ianuarie 2003, Sfântul Francisc de Sales
Ioan Paul al II-lea


Traducere: Cristina Grigore
© www.catholica.ro  


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (Neevaluat încă)
Loading...Loading...

0 comentarii


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *