Mass-media în familie: un risc şi o bogăţie


CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAŢIILE SOCIALE

MESAJUL SFÂNTULUI PĂRINTE
PENTRU A XXXVIII-A ZI MONDIALĂ
A COMUNICAŢIILOR SOCIALE

„Mass-media în familie: un risc şi o bogăţie”

Iubiţi fraţi şi surori,

1. Extraordinara dezvoltare a mijloacelor de comunicare socială şi disponibilitatea lor tot mai mare au oferit oportunităţi excepţionale pentru îmbogăţirea vieţii nu doar a indivizilor, ci şi a familiilor. În acelaşi timp, familiile se află astăzi în faţa a noi provocări care apar din mesajele diferite şi adesea contradictorii propuse de mass-media. Tema aleasă pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale din 2004, „Mass-media în familie: un risc şi o bogăţie”, este foarte oportună, deoarece invită la o reflecţie serioasă asupra modului în care familiile utilizează mijloacele de comunicare, şi, de asemenea, asupra modului în care familia şi preocupările ei sunt tratate de mijloacele de comunicare.

Tema din acest an serveşte şi la a aminti tuturor, atât operatorilor din mass-media cât şi persoanelor cărora ei li se adresează, că orice comunicare are o dimensiune morală. Aşa cum a spus Domnul însuşi, gura vorbeşte din plinătatea inimii (cf. Mt 12,34-35). Statura morală a persoanelor creşte sau se diminuează în funcţie de cuvintele pe care ele le rostesc şi de mesajele pe care aleg să le asculte. De aceea, înţelepciunea şi discernământul în utilizarea mijloacelor de comunicare socială sunt de dorit într-un mod deosebit la responsabilii din sectorul comunicaţiilor sociale, la părinţi şi educatori, deoarece deciziile lor îi influenţează mult pe copiii şi tinerii de care sunt răspunzători şi care sunt, în cele din urmă, viitorul societăţii.

2. Datorită extinderii fără precedent a pieţei comunicaţiilor sociale din ultimele decenii, multe familii din întreaga lume, chiar şi cele care dispun de mijloace destul de modeste, au acum acces în propriile lor case la imensele şi feluritele resurse media. În consecinţă, se bucură de oportunităţi aproape nelimitate de informare, de educaţie, de îmbogăţire culturală şi chiar de creştere spirituală, oportunităţi care le depăşesc cu mult pe cele pe care le aveau marea majoritate a familiilor în trecut.

Totuşi, aceste mijloace de comunicare pot să şi dăuneze mult familiilor, prezentându-le o viziune inadecvată sau chiar distorsionată asupra vieţii, a familiei, a religiei şi a moralităţii. Această putere de a întări sau de a distruge valorile tradiţionale precum religia, cultura şi familia a fost clar percepută de Conciliul Vatican II, care considera că „pentru o dreaptă folosire a acestor mijloace este absolut necesar ca toţi aceia care le utilizează să cunoască normele ordinii morale şi să le aplice cu fidelitate în acest domeniu” (Inter mirifica, nr. 4). Comunicarea, în orice formă a sa, trebuie să fie mereu inspirată de criteriul etic al respectării adevărului şi a demnităţii persoanei umane.

3. Aceste consideraţii sunt valabile, în mod deosebit, pentru modul în care este tratată familia în mijloacele de comunicare socială. Pe de o parte, căsătoria şi viaţa de familie sunt adesea zugrăvite într-un mod sensibil, realist, dar şi plin de înţelegere, care celebrează virtuţi precum iubirea, fidelitatea, iertarea şi dăruirea generoasă de sine faţă de ceilalţi. Acest lucru este valabil şi pentru ceea ce prezintă mass-media atunci când recunosc eşecul şi dezamăgirile experimentate în mod inevitabil de soţi şi de familii – tensiuni, conflicte, insuccese, alegeri greşite şi fapte dureroase -, dar în acelaşi timp se străduiesc să separe ceea ce este corect de ceea ce este greşit, să distingă iubirea autentică de imitaţiile ei şi să arate importanţa de neînlocuit a familiei ca unitatea fundamentală a societăţii.

Pe de altă parte, familia şi viaţa de familie sunt prea des înfăţişate în mod inadecvat de către mijloacele de comunicare socială. Infidelitatea, relaţiile sexuale în afara căsătoriei şi absenţa unei viziuni morale şi spirituale asupra legământului căsătoriei sunt zugrăvite în mod acritic, în timp ce sunt susţinute uneori divorţul, contracepţia, avortul şi homosexualitatea. Aceste reprezentări, promovând cauze care sunt împotriva căsătoriei şi a familiei, sunt dăunătoare binelui comun al societăţii.

4. O reflectare conştiincioasă asupra dimensiunii etice a comunicaţiilor sociale trebuie să ducă la iniţiative practice, menite să elimine riscurile pe care mass-media le prezintă pentru bunăstarea familiei şi să asigure ca aceste puternice mijloace de comunicare să rămână izvoare autentice de îmbogăţire interioară. O responsabilitate deosebită revine, în acest sens, chiar operatorilor din comunicaţiile sociale, precum şi autorităţilor publice şi părinţilor.

Papa Paul al VI-lea a subliniat că profesioniştii din comunicaţiile sociale trebuie „să cunoască şi să respecte nevoile familiei, iar acest lucru presupune ca ei să aibă uneori un adevărat curaj şi întotdeauna un deosebit simţ al responsabilităţii” (Mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale 1969). Nu este uşor să rezişti presiunilor comerciale sau exigenţelor de a te conforma la ideologiile seculare, dar tocmai acest lucru trebuie să îl facă operatorii responsabili. Miza este mare, deoarece orice atac la adresa valorii fundamentale a familiei este un atac la adresa binelui autentic al omenirii.

Autorităţile publice înseşi au obligaţia importantă de a sprijini căsătoria şi familia spre binele societăţii însăşi. Cu toate acestea, acum mulţi acceptă şi acţionează în baza argumentelor nesănătoase liberale ale unor grupuri care sprijină practici ce contribuie la gravul fenomen al crizei familiei şi la slăbirea însuşi a conceptului de familie. Fără a recurge la cenzură, este fundamental ca autorităţile publice să pună în practică politici şi proceduri de reglementare pentru a asigura ca mijloacele de comunicare să nu acţioneze împotriva binelui familiei. Reprezentanţii familiilor trebuie să poată participa la realizarea acestor politici.

Realizatorii politicilor din mijloacele de comunicare şi din sectorul public trebuie să lucreze şi pentru o distribuire egală a resurselor media atât la nivel naţional cât şi internaţional, respectând în acelaşi timp integritatea culturilor tradiţionale. Mijloacele de comunicare nu trebuie să aibă un program ostil valorilor solide ale familiei din culturile tradiţionale, sau scopul de a înlocui aceste valori, ca parte a unui proces de globalizare, cu valorile secularizate ale societăţii consumiste.

5. Părinţii, ca primii şi cei mai importanţi educatori ai fiilor lor, sunt şi primii care îi învaţă despre mijloacele de comunicare. Ei sunt chemaţi să îi formeze pe fiii lor în „utilizarea moderată, critică, vigilentă şi prudentă a acestora” în casă (Familiaris consortio, nr. 76). Când părinţii fac acest lucru bine şi în mod consecvent, viaţa de familie se îmbogăţeşte mult. Chiar şi copiii foarte mici pot învăţa lecţii importante despre mijloacele de comunicare: că acestea sunt produse de persoane dornice să comunice mesaje; că aceste mesaje adesea invită la a face ceva – la a cumpăra un produs, a avea un comportament discutabil – care nu este în interesul copilului sau care nu corespunde adevărului moral; că ei nu trebuie să accepte sau să imite fără simţ critic ceea ce găsesc în mijloacele de comunicare socială.

Părinţii trebuie şi să reglementeze utilizarea mijloacelor de comunicare în casă. Acest lucru include planificarea şi programarea utilizării acestora, limitând strict timpul pe care copiii îl dedică mass-media, făcând ca divertismentul să devină o experienţă familială, interzicând în întregime unele mijloace de comunicare şi excluzându-le periodic pe toate pentru a lăsa spaţiu altor activităţi în familie. Înainte de toate, părinţii trebuie să le ofere copiilor un exemplu bun utilizând ei înşişi în mod chibzuit şi selectiv mijloacele de comunicare. Adesea pot considera util să se alăture altor familii pentru a studia şi discuta problemele şi oportunităţile care rezultă din utilizarea mijloacelor de comunicare socială. Familiile trebuie să fie clare în a spune producătorilor, celor din publicitate şi autorităţilor publice ceea ce le place şi ceea ce nu le place.

6. Mijloacele de comunicare socială au un imens potenţial pozitiv pentru promovarea valorilor sănătoase umane şi familiale, contribuind astfel la reînnoirea societăţii. Ţinând cont de marea lor putere de a modela idei şi de a influenţa comportamente, profesioniştii din comunicaţiile sociale trebuie să recunoască faptul că au responsabilitatea morală nu doar de a le oferi în acest scop familiilor orice încurajare, ajutor şi sprijin posibil, ci şi de a da dovadă de înţelepciune, de o bună judecată şi de corectitudine în a prezenta problemele referitoare la sexualitate, căsătorie şi viaţa de familie.

Mijloacele de comunicare socială sunt primite zilnic asemenea unor oaspeţi obişnuiţi în multe case şi familii. În această Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale, încurajez atât profesioniştii din comunicaţiile sociale, cât şi familiile să recunoască acest privilegiu unic precum şi responsabilitatea pe care el o atrage. Fie ca toţi cei angajaţi în domeniul comunicaţiilor sociale să recunoască faptul că sunt autentici „păstrători şi administratori ai unei imense puteri spirituale care aparţine patrimoniului omenirii şi este menită să îmbogăţească întreaga comunitate umană” (Discursul către operatorii din mass-media, Los Angeles, 15 septembrie 1987, nr. 8)! Şi fie ca familiile să reuşească mereu să găsească în mijloacele de comunicare o sursă de sprijin, de încurajare şi de inspiraţie, în timp ce caută a trăi ca o comunitate de viaţă şi de iubire, a-i educa pe tineri în valorile solide morale şi a promova o cultură a solidarităţii, a libertăţii şi a păcii!

Din Vatican, 24 ianuarie 2004, sărbătoarea Sfântului Francisc de Sales

IOANNES PAULUS II


Traducere: Cristina Grigore
© www.catholica.ro  


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (Neevaluat încă)
Loading...Loading...

0 comentarii


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *