Aventuri în Syberia


Pentru aceia, puţini, care se aventurează în lumea game-design-ului venind dinspre universul artelor frumoase, dezamăgirea va fi mare. În ciuda reclamelor şi trailer-lor fastuoase, calitatea grafică a celor mai multe produse e lamentabilă, frizând fără jenă kitsch-ul, chiar dacă tehnologiile digitale sunt din ce în ce mai sofisticate. Şi asta nu din cauza lipsei de realism! Aflaţi într-o continuă competiţie cu natura, graficienii 3D sau artiştii realităţii virtuale izbutesc nu o dată să realizeze imagini asemănătoare până la indistincţie cu peisajele, urbane sau rurale, înconjurătoare. Ceea ce lipseşte însă, de cele mai multe ori, este forţa sugestivă a marilor artişti, care nu provine atât din calităţile estetice ale operei cât dintr-o anumită concepţie, dintr-o anumită atitudine faţă de obiectul artistic. Cele mai multe jocuri electronice sunt fade şi plictistoare, deranjând ochiul prin excese coloristice sau prin detalii care nu reuşesc, în cele din urmă, decât să pastişeze jalnic lumea-cea-adevărată. Conştientizând aceste lucruri, de mulţi ani ne-am luat gândul de la vreun joc pc cu adevărat izbutit din punct de vedere artistic, chiar dacă, ici colo, mai întâlnim produse promiţătoare. Iată însă că anul 2002 avea să ne prilejuiască o surpriză de proporţii, care, prin natura ei, ne-a convins că inclusiv jocurile pentru calculator pot fi ridicate pe culmile artei.

SyberiaDatorată firmei franco-canadiene Microids, această adevărată „revelaţie” estetică e rezultatul unui titlu care merită reţinut: Syberia. De fapt, pentru a spune lucrurilor pe nume, în spatele acestui produs se află un scriitor de forţă, pe numele său Benoît Sokal, care, după succesul remarcabil înregistrat prin câteva comics-uri, s-a dedicat adaptării naraţiunilor sale pentru jocurile pc. Născut în 1954 Sokal a creat un caracter emblematic, „Inspector Canardo”, devenit celebru în rândul iubitorilor de benzi desenate. După ce, în 1988, publică în colaborare cu Alain Populaire o poveste medievală, Sanguine, apoi, în 1995, publică Le vieil homme qui n’écrivain plus, iată că în 1996 cariera lui Benoît Sokal cunoaşte o cotitură spectaculoasă, atunci când descoperă grafica pe calculator şi participă la proiectul Amerzone (un alt joc celebru al celor de la Microids). Ulterior, autorul nostru obţine premiul Pixel-INA la festivalul „Imagina” desfăşurat în anul 1999, confimându-i-se astfel valoarea. Se pare că Benoît Sokal este primul autor de comics-uri care a contribuit la producţia integrală a unui produs gameristic. De altfel, în noiembrie 2002, el publică – în colaborare cu Gérard Lemarié – lucrarea Syberia, esthétique du Jeu, unde îşi descrie viziunea despre jocurile digitale. Să revenim la Syberia.

Bazat pe povestea scrisă de Sokal, jocul beneficiază de o grafică remarcabilă, de mare fineţe artistică, care, chiar dacă este prea statică pentru gustul amatorilor de action-adventure, e o încântare pentru finii cunoscători ai genului. Story-ul e punctul cel mai tare, firul epic înfăşurându-se în jurul unui caracter feminin, advocata Kate Walker, care este angrenată, fără voia ei, în vârtejul unor aventuri extraordinare. Angajată de compania de jucării „Universal Toy’s” spre a negocia achiziţionarea unei vechi fabrici de păpuşi şi automate, fabrică care în ultima perioadă se specializase în domeniul maşinăriilor mecanice (aproape) perpetue, ea este pusă în imposibilitatea de a încheia acest contract. Motivul? Ultima proprietară a fabricii, doamna Anna Voralberg, aceea care – în oraşul alpin Valadilène – conducea producţia automatelor, murise chiar în ajunul sosirii advocatei în micuţul orăşel. Însă Anna Voralberg avusese un frate, Hans, care, renegat de tatăl său, era considerat ca şi mort de toţi. Şi totuşi el trăia… Unde? Nimeni nu ştia exact. Spre a obţine fabrica, Kate Walker trebuie să-l găsească pe acest ultim descendent al străvechii familii Voralberg, pentru a semna contractul. Pornită în aventură, Kate trebuie să ajungă până în miticul ţinut al eschimoşilor, Syberia… Drumul, care trece prin Germania şi Rusia, e plin de neprăvăzut. Însoţită de un „automaton” (o miraculoasă maşinărie cu aspect uman, care vorbeşte şi ştie să conducă trenul, tot mecanic, ce o poartă pe eroină spre Syberia), Kate se rupe de banala şi alienata lume occidentală, intrând pe nesimţite în lumea basmului. Întâlnindu-se în cele din urmă cu Hans Voralberg, se decide în ultima clipă să-l urmeze pe acesta, mânată de gustul misterului, în expediţia care avea drept scop descoperirea strămoşilor eschimoşilor care trăiau simbioza perfectă cu uriaşii mamuţi într-un paradis arctic numit Syberia

Scrisă cu mult talent, povestea lui Sokal transformă în capodoperă jocul celor de la Microids, care, împotriva spiritului comercial ce domină produsele americane sau japoneze de gen, ne arată, atunci când nu mai credeam că acest lucru e posibil, că şi un simplu joc pc poate deveni un adevărat obiect artistic.

Fără ezitare, recomandăm cu căldură acest joc, deşi trebuie să subliniem că nu este destinat copiilor şi adolscenţilor (care nu pot urmări şi rezolva dificilele puzzle-uri de pe parcurs), ci liceenilor şi adulţilor. Cei care-l joacă trebuie să fie buni cunoscători ai limbii engleze, datorită caracterului său pronunţat narativ. Syberia: un joc de poveste…

Articol apărut în Adevărul literar şi artistic


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (3 evaluări, media: 5,00 din 5)
Loading...Loading...

2 comentarii

  1. radu.capan spune:

    Am jucat împreună cu soţia, Oana, acest minunat Syberia (a luat cam vreo săptămână). A fost o experienţă fascinantă, după ani întregi în care abandonasem jocurile de mare anvergură.

    Syberia II l-am dus până aproape de final, dar datorită timpului am întrerupt jocul şi uite că nu am mai revenit niciodată să îl închei. Oricum, recomand cu căldură amândouă Syberia! Vă veţi îndrăgosti de Kate şi de aventurile prin care trece.

  2. Cojy spune:

    Este cel mai frumos joc pe care l-am jucat si tot in compania sotiei mele. Il rejoc la intervale de un an, un an si, cand uit puzzle-urile. Nu am mai intalnit la nici un alt joc o poveste la fel de fascinanta. Nicicand Sokal nu a mai realizat un joc care sa-l depaseasca pe acesta. Partea a doua este mai finisata atat d.p.d.v. grafic cat si al gameplay-ului. Il recomand tuturor!!!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *