Responding Heads


Acum câţiva ani am testat pentru prima oară un program ce „interpreta” comenzile primite prin microfon, comenzile vocale deci. Programul respectiv era uriaş, configurarea greoaie iar rezultatele slăbuţe. Eram totuşi uimit cum poţi să spui în microfon „Close” iar fereastra deschisă chiar să ţi se închidă…

„După 20 de ani”… ei, nici chiar aşa, după câţiva ani, adică în 2006, am testat Responding Heads, un program care nu este mare, este simplu de folosit şi care chiar funcţionează! Cu nişte limite: dimensiunea este de peste 8MB, dar şi cu o conexiune dial-up nu durează enorm de mult descărcarea; este simplu de folosit dacă stăpâneşti engleza, în nici un caz nu funcţionează spunându-i pe româneşte ceva (decât întâmplător, în baza unei apropieri fonetice); iar funcţionarea cunoaşte unele limitări, dar care de multe ori nu vin de la programul în sine ci de la aplicaţiile cu care interacţionează sau de la tehnologia în sine a „recunoaşterii vocale”. În plus aveţi nevoie de Win2000 sau WinXP.

Programul odată instalat şi lansat vă va afişa un cap de bărbat. Dacă daţi click dreapta pe el veţi activa meniul, iar din Options, Characters puteţi alege una din cele două feţe, sau nici o faţă. Dacă vizitaţi situl programului veţi mai găsi două feţe, dar variaţii minime a ceea ce există deja. Faţa veţi observa că este animată, clipeşte, iar dacă veţi vorbi cu ea poate vă va şi răspunde 😉 Pentru a evita orice confuzie, să spunem că aveţi nevoie desigur de un microfon, funcţional, fie extern (de preferat), fie încorporat (monitor, tastatură). Cu cât calitatea microfonului este mai bună şi distanţa mai mică de gură, cu atât aveţi şansa ca lucrurile să meargă mai bine.

Cei doi „bărbaţi” cu care vine echipat programul sunt Adam şi Sam. Dacă îl aveţi activat pe cel cu faţa mai lunguiaţă, atunci spuneţi în microfon: „Adam listen”. Va răspunde: „I hear you” sau „I am already listening”. Adam (ca şi Sam) funcţionează în două moduri: ascultare continuă (bifaţi din Options, Auto listen) sau ascultare doar la atenţionare (spunând „Adam listen”). Dacă aveţi de dat multe comenzi verbale este bine să puneţi pe modul Auto listen. Nu este bine să lăsaţi şi microfonul activ şi modul Auto listen când nu lucraţi deoarece diferite zgomote din cameră pot fi interpretate ca şi comenzi, şi atunci vă puteţi trezi cu surprize.

Buuun… Dar cum îl învăţăm să asculte comenzi? Îi scriem direct pe creier! Da, din meniul accesibil dând click dreapta pe cap alegeţi opţiunea Edit brain. Veţi vedea lista comenzilor, unele fiind predefinite. Dacă daţi click pe Add veţi vedea că sunt mai multe moduri de a adăuga o comandă:

Să o luăm de la coadă. Alegeţi Read şi veţi avea trei opţiuni: Tell Time, Tell Date şi Read the selected Text. Selectaţi de exemplu Tell Time şi scrieţi la Your Phrase de exemplu: Tell me time sau doar Time. Daţi Add şi tocmai i-aţi adăugat o comandă! Testaţi spunându-i fraza aleasă (Tell me time sau Time sau ce aţi ales). Dacă pronunţaţi corect, suficient de aproape de microfon şi dacă Adam vă ascultă (adică fie este în ascultare continuă, fie i-aţi atras atenţia cu „Adam listen”), atunci Adam vă va spune timpul. DA!!!

Mai sus în dreapta aveţi un alt exemplu. Intuiţi deja: dacă veţi spune „I love red” şi sunteţi în Word sau în Notepad, în mod „miraculos” va apărea scris: „Imi place culoarea rosie”. Dacă alegeţi opţiunea Speak atunci desigur ce veţi scrie va fi rostit de Adam, nu scris. Ajungem acum la ceva şi mai util: Open. Aici puteţi să alegeţi lansarea unui program sau deschiderea unui document. Cu alte cuvinte puteţi defini ca la comanda verbală „Open Word” sau „Open Navigator” să vă lanseze MS Word sau Internet Explorer. Evident, puteţi să stabiliţi şi chesituni ilogice: o comandă „Brown” să vă deschidă programul Excel. Dar dacă doriţi să ţineţi minte comenzile este bine ca între fraza vocală şi comandă să existe o strânsă legătură. Iată deci cât de uşor puteţi lansa diferite programe, doar rostindu-le numele! Iar „bunătăţile” nu se opresc aici.

Să ne întoarcem la opţiunea Type. Definiţi o nouă comandă: la rostirea „Close this window”, să „scrie”: %{F4}. Ce se va întâmpla? Da, spunând acele cuvinte Adam va închide fereastra activă în acel moment! Definţi „Next application” pentru %{TAB} şi veţi avea o comandă vocală pentru uzualul ALT+TAB. În documentaţie găsiţi explicat modul de codare al comenzilor. Iată câteva: Alt: %, Ctrl: ^, Shift: +, F1-F12: {F1-F12}, Enter: {ENTER}, Escape: {ESCAPE}, Page down: {PGDN}, Page up: {PGUP}. Să ne imaginăm aplicaţii acum: sunt multe. De exemplu doriţi să scăpaţi de sarcina de a scrie de fiecare dată numele de utilizator şi parola? Definiţi atunci o comandă, ca la auzul cuvintelor „Put the password” să se execute username{TAB}password{ENTER}, înlocuind evident username cu numele de utilizator al Dvs şi password cu parola Dvs. Când veţi spune „Put the password” programul va scrie numele de utilizator, va da TAB, va scrie parola şi va da ENTER. Dintr-o comandă verbală aţi scutit multe apăsări de taste. Cu imaginaţie puteţi închipui tot felul de utilizări: pentru a salva un document, pentru a-l tipări, pentru a… şi pentru a… şi pentru a… Imaginaţi-vă şi apoi încercaţi să implementaţi (după cum spuneam, nu chiar toate merg, datorită problemei comunicării cu programele: de exemplu în MS Word, eu nu am reuşit cu ^S pentru salvare, dar am definit {F12}{ENTER} care funcţionează similar, adică în final tot salvarea o face).

Câteva sfaturi:

  • Dacă optaţi pentru comenzi verbale scurte, riscaţi ca şi respiraţia să vă fie luată ca şi comandă 😉 Eu de exemplu am definit „Time” pentru a-mi spune ora, şi când copiii aleargă în cameră pe lângă mine strigând, Adam tot îmi spune timpul… fără să i-l cer. Puneţi comenzi mai lungi de preferat, din câteva cuvinte: „Tell me time”, „Open Yahoo”, „Close this window”, „Go Page Down” şi nu „Time”, „Yahoo”, „Down”. Cu cât le faceţi mai lungi, cu atât va fi mai sigur că execuţia are loc când doriţi Dvs, nu când la televizorul din camera Dvs cineva spune ceva asemănător, chiar în română. Desigur, fraze lungi înseamnă şi riscul de a nu fi la fel de exacţi în pronunţie: găsiţi o medie aici.
  • Antrenaţi-vă computerul să vă cunoască vocea. Va dura vreo 5-10 minute dar merită. Mergeţi în Control Panel, Speech, tabul Other, SAPI 4 Control Panel. Computerul vă va indica nişte texte de citit, din a căror audiţie învaţă pronunţia Dvs (repet: în engleză!!!)
  • Repet: nu lăsaţi pe auto-listen dacă nu folosiţi programul.

Aţi sesizat poate că din variantele de comenzi nu am spus nimic despre Script. Aici vine partea puţin mai complicată, dar care în schimb deschide posibilităţi şi mai mari de „exploatare” a lui Sam. Cu puţină programare puteţi face tot felul de lucruri! Să vedem ceva foarte util. Este deranjant să schimbi modul de ascultare al lui Adam în continuu sau nu din meniu: de ce nu verbal? Definţi o comandă verbală pentru „Keep listening” în care scrieţi scriptul alăturat. Când veţi spune „Keep listening” (sau ce alegeţi Dvs), Adam intră în modul de ascultare automat. Evident, puteţi defini o comandă, să zicem „Do not keep listening” în care punem variabila RH.Autolisten pe false. Dacă studiaţi documentaţia puteţi vedea cum cu scriptul puteţi defini comenzi puternice, inclusiv pentru închiderea calculatorului! Iar pe sit găsiţi diferite pluginuri, ce vă permit comenzi de exemplu pentru golirea coşului (Recycle Bin).

Dacă vă place programul, va trebui să îl ţineţi activ pe ecran. Din meniu puteţi alege afişarea capului cu transparenţă, sau să alegeţi „No Character”, caz în care nu aţi pierdut accesul la program, fiind tot timpul lângă ceas, în systray. Conversaţie plăcută cu Adam (sau cu Sam)!


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (2 evaluări, media: 4,50 din 5)
Loading...Loading...

0 comentarii


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *