GMail oferă acces IMAP


Probabil cei mai mulţi utilizatori ai adreselor de email folosesc exclusiv accesarea prin navigator. Oriunde mergi şi ai acces la internet ai acces şi la contul de email. Sunt apoi cei care îşi citesc emailurile cu Outlook Express, Thunderbird sau alt client de mail. Un email citit cu programul de mail… dispare de pe web, deci teoretic nu mai poate fi accesat dacă eşti fără calculatorul tău, chiar şi cu internet lângă tine. Teoretic: pentru că GMail (şi alte puţine excepţii) arhivează emailurile primite deci le poţi oricum regăsi. Pentru a putea folosi un client de mail trebuie însă ca adresele să suporte unul dintre protocoalele POP sau IMAP. Adresele de email de la Yahoo! sunt infinite ca şi capacitate, dar nu oferă acces altul decât pe web. Ori ştim că uneori am vrea ca tolăniţi în pat cu laptopul în braţe să putem frunzări emailurile şi să răspundem. Sau poate suntem pe drum, fără acces la internet, şi avem nevoie urgentă de un anume email. În mod clar, a avea emailurile pe calculator, chiar şi când nu eşti conectat la internet, prezintă anumite avantaje.

img242

GMail s-a evidenţiat de la început nu doar prin capacitatea mare de stocare (1GB… iar până în decembrie vom ajunge 6GB) ci şi prin acces POP. Iar de săptămâna aceasta Google a adăugat acces la email şi prin protocolul IMAP. Am dat linkurile spre Wikipedia (engleză) pentru cei care nu cunosc ce înseamnă POP şi IMAP. Voi încerca însă şi o scurtă explicare în continuare. Pe scurt diferenţa între POP şi IMAP este ca între o şosea cu sens unic sau cu dublu sens. Aşa cum ne-am obişnuit până acum dacă am citit poşta cu un client de mail, operaţiunea de citire înseamnă "sunt emailuri noi pe server? se citesc local după care se şterg de pe server!". Este o sincronizare dar într-o singură direcţie: dinspre server înspre calculatorul local. În cazul protocolului IMAP lucrurile stau altfel: sincronizarea este în ambele sensuri. Emailurile nu sunt "descărcate" local şi apoi şterse pe server. Ele rămân pe server. Şi care e avantajul? Dubla sincronizare: un email citit pe server/local va figura ca citit şi local/pe server. La fel la ştergere. La fel la marcarea cu flag (în client) apare cu steluţă în GMail. Când în Thunderbird, de exemplu, muţi emailul în directorul "DatoriiDeServiciu" în GMail acel email va primi o etichetă numită… "DatoriiDeServiciu".

Pentru unii lucrurile s-ar putea să sune foarte abstract. Şi sunt abstracte! Nimic nu poate înlocui experimentarea. Găsiţi aici indicaţiile Google pentru configurarea IMAP a unui cont de email (atenţie: ştergeţi vechea definiţie, dacă exista deja în clientul de mail). Veţi vedea că se crează implicit structura de directoare GMail. Am dat un click pe Sent mail şi… evident… a început descărcare a câtorva sute de emailuri transmise de mine din respectivul cont (unul recent!!! altfel ar fi fost mii). Şi uite aşa mi-a dispărut pofta de IMAP :) . Dar era evident pentru că, am spus-o deja, cu IMAP e vorba de o "oglindire" locală a contului de pe web. Un back-up util! Dar sunt back-up-uri şi back-up-uri. Să mă explic. Eu folosesc un client de mail (Thunderbird) pentru back-up la emailuri. Dar nu pe sistemul "oglindă". Eu local (citind POP) îmi păstrez doar o selecţie din emailurile care sunt pe server: respectiv 1) cele pe care nu le-am rezolvat; şi 2) cele care îmi pot trebui pe viitor spre consultare (offline). Dar în fine, eu nu sunt cel mai bun exemplu pentru că mă consider printre excepţii: păstrez în clientul de email şi corespondenţe din 1997, aşa că sunt foarte selectiv cu ce mai descarc de pe server pentru că deja folderele locale sunt spre 3GB.

Întorcându-ne deci la utilizatorul de rând, mai ales la cel care până acum nu a folosit POP pentru descărcarea emailurilor, merită să facă o testare cu IMAP. De ce? Am spus deja că ai avantajul consultării offline a emailurilor. Dar mai mult, ai un back-up asigurat. Pentru cine foloseşte 6GB din capacitatea de 6GB (în decembrie) ideea de back-up nu cred că interesează :) . Dar pentru un utilizator mediu, care schimbă emailuri text, câteva pe zi, ideea de back-up nu e de lepădat. În plus, cu facilitatea IMAP unii se întreabă: ce nevoie ar mai fi de un GMail offline? Într-adevăr, sincronizarea realizată de IMAP face din clientul de mail un fel de GMail offline. Şi totuşi, cred că Google nu va renunţa să folosească Google Gears pentru a oferi măcar ultimele X sute/mii de emailuri offline, dat fiind că aşa ceva te-ar scuti printre altele de la a-ţi mai instala (şi învăţa) un alt program (clientul de mail)!

Protocolul IMAP va deveni treptat accesibil. Eu de exemplu nu îl am accesibil în conturile mele GMail, ci doar în conturile create prin Google Apps. Cel mai simplu veţi vedea dând click pe setări în GMail: apare Forwarding and POP sau Forwarding and POP/IMAP? Dacă folosiţi interfaţa în română ar fi bine să o schimbaţi temporar pe engleză pentru a vedea dacă astfel apare activă opţiunea. Dacă nu… mai aşteptaţi puţin (câteva zile, 1-2 săptămâni). Nişte sfaturi utile legate de configurare găsiţi şi aici.

img244

Pentru posesorii de iPhone, Google explică IMAP în următorul material video:


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (1 evaluări, media: 1,00 din 5)
Loading...Loading...

2 comentarii

  1. gxg spune:

    Mie unul mi se pare foarte utila functia IMAP in Gmail. Cu ajutorul ei am migrat unele mesaje mai vechi dintr-un cont Yahoo! pe serverele google!
    Nu am nici probleme cu durata prea mare de descarcare de pe server. Clientul local poate fi configurat sa descarce doar headerele mesajelor, astfel incat chiar si cu mii de mesaje sistemul functioneaza mai rapid decat POP3 (cel putin la mine asa e).

  2. Iulian Tudor spune:

    gxg , cum ai reusit?
    Eu folosesc o conexiune de la clicknet, si nu pot decat sa descarc mail din contul GMAIL, fara a putea trimite insa. Multumesc.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *