Ţine ascuns situl în lucru


Azi e moda să nu mai aştepţi până când situl e gata, ci să îl lansezi în stadiu beta, dacă nu chiar alpha ori pre-pre-pre-alpha. Şi totuşi, dacă vreţi să respectaţi navigatorii, e bine să ţineţi situl ascuns până când e gata pentru ochii publicului. Desigur, dacă tocmai pregătiţi un sit pe un domeniu nou, neştiut de nimeni, puteţi în principiu să vă vedeţi de lucru fără vizitatori. Dar nu e întotdeauna aşa. Un exemplu: acum câţiva ani, când am lucrat prima oară la SalaDeLectura, m-am mişcat lent, ştiind că nu am spus nimănui despre sit. Dar, surpriză, statisticile îmi indicau vizite de pe Google! Desigur, situl era în WordPress şi nu ştiam atunci de sistemul de ping de la WordPress. Cu fiecare articol publicat, Google afla şi situl devenea public fără să ştiu/vreau.

Sunt mai multe soluţii pentru a rezolva problema. Una ar fi să dezvolţi situl local, dar aceasta devine tot mai nepractică dat fiind că adesea ai nevoie de impresiile altora (şefi, colaboratori) şi atunci trebuie să fie online. Poţi să pregăteşti www.cevasit.ro la ww2.cevasit.ro şi să interzici prin robot.txt indexarea acestuia din urmă. Uneori poţi să dezvolţi situl chiar în acelaşi spaţiu jonglând cu ordinea de „execuţie” a fişierelor. La ce mă refer? Serverele au configurate o anumită ordine de considerare a fişierelor implicite. Ea poate arăta de exemplu astfel: index.html, default.html, index.php, default.php… Ceea ce înseamnă că dacă în rădăcina sitului (sau a oricărui director) nu se găseşte index.html se caută default.html; dacă nici acesta nu este se caută index.php ş.a.m.d. De regulă cine are panel de administrare la sit poate schimba această ordine. Au fost cazuri în care eu dezvoltam un sit în asp dar puneam o pagină index.html în rădăcină. Cine vizita domeniul vedea pagina HTML (sit în construcţie), în timp ce prietenii cărora le spuneam de pagina de intrare ASP puteau vedea situl.

Mai este o soluţie pe care eu o consider printre cele mai elegante. O folosesc când lucrez la situri WordPress, dar merge şi în alte cazuri. Ideea e simplă: în antetul paginilor (antetul e de regulă un fişier unic, la WordPress fiind header.php din tema folosită) facem o verificare după adresa IP. Dacă e orice altă adresă IP decât adresa mea fac redirecţionarea spre o pagină temporară sau chiar spre un alt sit. Se pot înşira mai multe IP-uri şi astfel oricine vizitează situl de la un IP inclus va vedea situl în construcţie şi poate să lucreze la el sau să îşi dea cu părerea. Toţi ceilalţi vor fi redirecţionaţi spre o altă pagină. E un cod mic şi eficient… Trebuie doar să fie în vârful paginii header.php (sau cum îi spune de la caz la caz).

<?php
$ip=$_SERVER['REMOTE_ADDR'];
if(($ip!="123.123.123.123") && ($ip!="10.20.30.40")){
header ("Location: http://www.cevasit.ro/mai-reveniti.html");
exit;
}
?>


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (Neevaluat încă)
Loading...Loading...

4 comentarii

  1. Dever spune:

    Am si eu un articol apropo de acces limitat sau interzis dar folosind .htaccess aici.

  2. Alexandru spune:

    De unde pot sa aflu mai multe informatii despre forma aceasta de adres : „ww2.cevasit.ro” ?

  3. radu.capan spune:

    Nu prea inteleg ce informatii suplimentare ati dori. Cand am scris „ww2” am pus sa zicem la intamplare. La fel cineva isi poate defini in DNS sa zicem un subdomeniu vvv.cevasit.ro unde sa lucreze temporar situl, pana il muta la http://www.cevasit.ro. Toate aceste operatiuni se fac din partea de administrare a DNS-ului (din cPanel sau Plesk cine are, de exemplu).

  4. Metoda 2 e buna in cazul in care toate persoanele implicate au IP static. Mai sunt si clienti care vor sa vada proiectul de acasa samd…


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *