Cum se publică un plugin WP?


Dacă v-aţi internaţionalizat pluginul WordPress atunci e timpul să îl publicaţi în directorul de pluginuri de pe WordPress.org. Procesul are părţi uşoare şi părţi grele (evident, subiectiv vorbind). Cel mai uşor este să te înscrii, să pregăteşti terenul pentru plugin. Cel mai greu este să publici pluginul şi să îl întreţii. Evident, până îţi intri în mână. Pentru înscrierea unui plugin trebuie mai întâi să aveţi un cont pe WordPress.org. Cu acel cont solicitaţi adăugarea unui plugin. Am citit pe net experienţele altora, mai vechi: procesul părea că dura şi două săptămâni. Probabil era validat pluginul de către un membru al echipei WordPress.org? Nu ştiu. Cert este că şi acum pluginul nu este adoptat automat, dar în cazul meu a durat doar câteva ore. Într-un fel e bine… ce nu e bine este că astfel pătrund şi pluginuri nefuncţionale. De fapt cererea se validează doar, nu fişierele pluginului.

img56

În respectivul email vi se comunică "depozitul" (repository) SVN pentru plugin. Am rămas puţin uimit (de! lipsa de experienţă), fiind vorba de o pagină fără posibilitate de login. Aţi putea citi instrucţiunile de aici, dar eu personal am renunţat văzând şirul de comenzi. Ce rău te obişnuieşte Windows-ul! Mulţumită acestui articol am aflat însă de TortoiseSVN, un program excelent care oferă o interfaţă grafică la tot procesul de publicare/actualizare. Să revenim la emailul de aprobare de la WordPress.org. Acolo vi se comunică faptul că în curând vă va fi activat contul. Verificaţi dacă a fost creat un director pentru pluginul Dvs. Adresa web va fi de genul svn.wp-plugins.org/pluginulmeu/ care, dacă nu dă eroare, înseamnă că spaţiul va fost pregătit.

E timpul să pregătiţi pluginul pe harddisk-ul Dvs. Pentru aceasta trebuie să creaţi un folder uşor de accesat. Pe desktop de exemplu. Eu am preferat c:’temp’pluginulmeu’. Creaţi trei directoare: trunk, tags şi branches. Ce e cu ele? În directorul trunk ţineţi versiunea de lucru. Aţi putea practic lucra doar cu trunk dar e mai bine să folosiţi şi tags unde se păstrează versiunile. De ce? Poate la un moment dat un anume utilizator al pluginului Dvs va considera mai utilă pentru el o versiune anterioară (poate cea nouă nu merge la el sau a devenit prea stufoasă). De aceea când aveţi o versiune finală e cazul să o "etichetaţi". Nu îi veţi pune etichete gen "versiunea cool", ci folosind succesiunile numerice. În timp în tags se vor strânge toate versiunile pluginului Dvs, în trunk fiind versiunea "în construcţie", de test să zicem. Şi branches? Este folosit atunci când pluginul are versiuni: de exemplu pentru WP înainte de 2.5 şi pentru WP de la 2.5 în sus.

img57

În fişierul trunk aşezaţi deci fişierele pluginului Dvs plus un fişier readme.txt şi nişte capturi cu pluginul în acţiune. Ce e cu acest fişier readme? Este ESENŢIAL. Atât de important încât WordPress oferă un model standard şi un instrument de validare al fişierului Dvs readme. Nu e mare filosofie, doar trebuie să fiţi atenţi la reguli. În antet se notează datele pluginului (autor, descriere, versiune – atenţie, pentru versiune indicaţi eticheta, adică tagul pus). Următoarele secţiuni sunt cele "citite" de WordPress.org când vă afişează pluginul. Ceea ce veţi scrie în secţiunea Description va apare la pluginul Dvs pe WordPress.org la secţiunea Description. Şi aşa mai departe. Puteţi adăuga şi secţiuni proprii, iar ele vor apare la Other Notes. (Serverul WordPress citeşte la 15 minute repozitoriul şi actualizează arhivele ZIP per versiune şi informaţiile de prezentare în baza la readme.)

Buuun. Am aranjat fişierele local. Cum ajung ele în repozitoriu? Folosind ţestoasa SVN. Click dreapta pe directorul unde aţi ales să cazaţi pluginul cu structura lui de directoare. Alegeţi SVN Checkout… care va face publicarea iniţială. Aţi modificat fişierele pluginului? Tot click dreapta şi alegeţi acum SVN Commit… Dacă nu aveţi fişierele local (le-aţi şters/pierdut), le recuperaţi cu SVN Update. Când aveţi o versiune finală şi vreţi să o etichetaţi, alegeţi Branch/tag… şi de acolo veţi putea să daţi nume etichetei (săriţi de la 1.0 la 2.0 dacă e o versiune mult rescrisă; dacă nu, incrementaţi cu paşi mai mici). Dacă ulterior modificaţi un fişier în trunk şi doriţi să îl actualizaţi şi în eticheta ultimă, trebuie să apelaţi tot din meniul contextual la Switch… E puţin de plimbat (pentru că apoi trebuie să remutaţi pe trunk), dar în principiu nu veţi face foarte des aşa ceva.

Ah, explicând lucrurile par destul de simple, nu? Eu, fără experienţă cu SVN, am bâjbâit mult şi am făcut multe prostii 😳 . Poate Dvs nu le veţi face… O ultimă observaţie: observaţi că în Explorer directoarele şi fişierele sunt marcate: cu verde dacă fişierul e ok (adică identic local-server) şi cu roşu dacă e nevoie de actualizare/sincronizare.


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (Neevaluat încă)
Loading...Loading...

0 comentarii


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *