Bloguri cu muzică clasică


Cineva scria acum câteva zile într-un comentariu ceva de genul “pe RapidShare găsesc orice”. Există într-adevăr situri ce indică spre materiale găzduite acolo, de la programe şi reviste la jocuri şi filme, grosul fiind materiale ilegale. Şi dacă unii se preocupă să nu lipsească vreun număr din Playboy, alţii caută – în acelaşi spectru de (i)legalitate – să acopere “apetitul” de muzică clasică. Vă daţi seama că nu vreau să pun un semn de egalitate între cele două tipuri de materiale sau între cele două audienţe. Doar vreau să semnalez plaja largă de materiale. Practic pentru toate… gusturile?

imagine

Am descoperit recent blogul Alio modo (cu motoul Old and new music for old and new people). Este nou, din luna mai a anului curent, strângând până acum 50 de materiale clasice de foarte bună calitate. Am să dau câteva exemple: Mozart – Complete Piano Variations (4CD-uri); Haydn – The Seven Last Words From the Cross (1CD); Bach – French Suites (2CD-uri); Vivaldi – Recorder Concertos (1CD); Brahms – Violin Sonatas Nos. 1-3 (1CD)… Cum se face cu descărcarea? Alio modo operează astfel: la finalul articolului aveţi un link cică pentru descărcare. De fapt este un link spre TinyPaste unde veţi găsi o “notiţă” cu mai multe linkuri. Sunt mai întâi cele spre varianta losseless, de calitate foarte-foarte bună (fişiere APE sau FLAC). De multe ori nici nu avem atâtea fişiere câte piese, tot albumul fiind într-un singur fişier audio. Mai apoi sunt linkuri spre varianta cu pierdere de calitate, adică, aţi ghicit, MP3. Consumatorii fini de muzică clasică vor face diferenţa între APE şi MP3, apreciind o calitate mai bună. Pentru consumatorii “de rând” e… tot acolo. Diferenţa de descărcare este însă uriaşă (versiunea MP3 poate fi de 3-4 ori mai mică decât cea losseless). În fine, ca să fie tacâmul complet, cel mai adesea albumele sunt însoţite şi de capturi (imagini) cu coperţile şi eventual broşura (PDF) din interior.

Alio modo nu este singurul blog de acest gen. Aruncaţi o privire în bara laterală la secţiunea Other lossless blogs. Dacă ar fi să mă opresc la câteva aş indica La Discoteca Clasica sau Archivos Clasicos. Dar cu răbdare puteţi descoperi şi alte bloguri excelente (atenţie: dacă arhivele au parole, vedeţi prima pagină a blogurilor pentru parolă). Nu uitaţi aspectul legal/moral. Aş cita ce spune un blog pe post de disclaimer: “whenever possible you are encouraged to support the artists and buy their works”…


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (4 evaluări, media: 5,00 din 5)
Loading...Loading...

4 comentarii

  1. Radu spune:

    Felicitări pentru articol, ca şi pentru ridicarea problemei morale. Personal mă număr printre cei ce profită de internet pentru a cunoaşte cît mai multe, dar, în momentul în care se iveşte ocazia, prefer materialul original (chit că, pentru a uşura audiţia şi portabilitatea, transform melodiile în FLAC, de obicei, cum APE mi se pare oarecum mai greoi şi mai limitat, din punct de vedere al utilizatorului final).
    O sugestie: sînt sigur că mulţi dintre cititorii articolelor dumneavoastră nu cunosc formatele loseless şi nici avantajele lor. Poate ar fi binevenită o prezentare a lor, în oglindă cu „rebutul” MP3.

  2. Victor Jalba-Soimaru spune:

    Printre cele mai folosite formate ‘losless’ sint:
    wav losless de la Microsoft.
    flac (standard des folosit si open source)
    m4a de la Apple (sau apple losless)
    ape (de la Monkey…)
    Avantajul principal este faptul ca pot fi convertite fara pierderea calitatii. Eu prefer m4a pentru ca sint utilizator de iTunes si iPod si pot astfel sincroniza cu player-ul portabil muzica in format Hi-Fi.
    P.S. Acele albume care ‘vin’ intr-un singur fisier, au alaturat un altul de tip .cue care contine tracklistul. Cu ajutorul unui program precum Medieval Cue Splitter poate fi rupt in piese separate. Din cite stiu si unele playere flac pot recunoaste cue files si reda piesele individual, fara a fi necesara ruperea lor.

  3. radu.capan spune:

    Multumesc mult pentru completari!

  4. Ady spune:

    Asemenea voua, si eu ma numar printre speculantii internetului, insa intr-o mare parte ma indrept spre sit-urile destinate PocketPC-urilor. Muzica clasica, am adunat-o in timp, si de obicei rar ies din playlist-ul meu. Insa, intrbarea mea e alta: oare cat va mai rezista RapidShare? E imens ca si stocare a datelor, de orice natura. Cunosc f multi care descarca filme des de-acolo (nu ma intrebati ca nu am tangenta cu asa ceva). Anyway, da, un articol f bun, cum de-asemenea intotdeauna mai toate sunt excelente.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *