Preotul şi slujirea pastorală în lumea digitală


Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
pentru a 44-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale

Preotul şi slujirea pastorală în lumea digitală:
Noile mijloace de comunicare în slujba Cuvântului

Dragi fraţi şi surori,

Tema Zilei Mondiale a Comunicaţiilor din acest an – “Preotul şi slujirea pastorală în lumea digitală: noile mijloace de comunicare în slujba Cuvântului” – se înscrie în mod fericit în contextul Anului Preoţiei şi pune în prim plan reflecţia asupra importantului şi delicatului spaţiu pastoral reprezentat de comunicaţii şi de lumea digitală, în care sunt oferite preotului noi posibilităţi de a-şi exercita propria slujire faţă de şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Mijloacele moderne de comunicare fac de mult timp parte dintre instrumentele obişnuite prin care comunităţile ecleziale se exprimă, intrând în contact cu propriul teritoriu şi instituind adesea forme de dialog de mai mare amploare. Dar recenta şi exploziva lor răspândire şi impactul lor remarcabil le fac tot mai importante şi mai utile în slujirea sacerdotală.

Sarcina principală a preotului este aceea de a-l vesti pe Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, şi de a comunica harul divin aducător de mântuire prin intermediul Sacramentelor. Convocată de Cuvântul lui Dumnezeu, Biserica este semn şi instrument al comuniunii pe care Dumnezeu o realizează cu omul şi pe care fiecare preot este chemat să o edifice în El şi cu El. În aceasta constă înalta demnitate şi frumuseţe a misiunii sacerdotale, în care se actualizează într-un mod privilegiat cuvintele Apostolului Paul: “Scriptura spune: ‘Oricine crede în el nu va fi făcut de ruşine […] oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit.’Aşadar, cum îl vor invoca, dacă nu au crezut? Şi cum să creadă, dacă nu au auzit? Dar cum să audă, fără predicator? Însă cum să predice, dacă nu sunt trimişi?” (Romani 10,11.13-15).

Pentru a da răspunsuri adecvate la aceste întrebări în contextul marilor schimbări de ordin cultural, care s-au petrecut în mod special în lumea tinerilor, căile de comunicare deschise de cuceririle tehnologice sunt de acum un instrument indispensabil. Într-adevăr, lumea digitală, punând la dispoziţie mijloace care permit o capacitate de expresie aproape nelimitată, deschide perspective remarcabile de actualizare a îndemnului paulin: “Vai mie dacă nu vestesc evanghelia” (1Corinteni 9,16). Prin răspândirea lor, responsabilitatea vestirii nu doar creşte, ci devine imperativă şi necesită o implicare mai motivată şi eficientă. În acest sens, preotul se găseşte oarecum la începutul unei “noi ere”, deoarece cu cât tehnologiile moderne creează relaţii tot mai intense şi lumea digitală îşi lărgeşte graniţele, cu atât mai mult el este chemat să le aplice în pastoraţie, crescând propria lui implicare, pentru a pune media în slujba Cuvântului.

Cu toate acestea, răspândirea comunicaţiilor multimedia şi bogăţia “meniului de opţiuni” al acesteia pot să prezinte riscul unei utilizări dictate în principal de simpla exigenţă de a se face prezent, şi al considerării în mod greşit a web-ului doar ca un spaţiu care trebuie ocupat. Preoţilor însă, li se cere capacitatea de a fi prezenţi în lumea digitală în constantă fidelitate faţă de mesajul evanghelic, pentru a exercita propriul rol de animatori ai comunităţii care se exprimă acum, tot mai adesea, prin intermediul numeroaselor “voci” prezente pe piaţa digitală, şi pentru a vesti Evanghelia folosindu-se, pe lângă instrumentele tradiţionale, de aportul acestei noi generaţii de resurse audiovizuale (imagini, video, animaţii, bloguri, situri web), care reprezintă ocazii inedite de dialog şi mijloace utile şi pentru evanghelizare şi cateheză.

Prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare, preotul poate să facă cunoscută viaţa Bisericii şi să ajute oamenii de astăzi să descopere chipul lui Cristos, conjugând folosirea oportună şi competentă a acestor instrumente, dobândită în perioada de formare, cu o solidă pregătire teologică şi o puternică spiritualitate sacerdotală, hrănită de dialogul continuu cu Domnul. Mai mult decât mâna operatorului media, preotul, în impactul cu lumea digitală, trebuie să facă să transpară inima lui de persoană consacrată, pentru a da un suflet nu doar propriei implicări pastorale, ci şi neîntreruptului flux comunicaţional al “reţelei”.

Şi din lumea digitală trebuie să reiasă faptul că atenţia plină de iubire a lui Dumnezeu în Cristos pentru noi nu este un lucru ce aparţine trecutului şi nici o teorie erudită, ci o realitate în întregime concretă şi actuală. Pastoraţia lumii digitale trebuie într-adevăr să poată să arate oamenilor timpurilor noastre şi omenirii confuze de astăzi că “Dumnezeu este aproape; că în Cristos toţi aparţinem unul altuia” (Papa Benedict al XVI-lea,Discurs adresat Curiei Romane la prezentarea urărilor de Crăciun, L’Osservatore Romano, 21-22 decembrie 2009, pg. 6).

Cine poate mai bine decât un om al lui Dumnezeu să dezvolte şi să pună în practică, prin intermediul propriilor competenţe în domeniul noilor mijloace digitale, o pastoraţie care să îl facă pe Dumnezeu viu şi concret în realitatea de astăzi şi să prezinte înţelepciunea religioasă a trecutului ca o bogăţie care să ne facă să trăim cu demnitate prezentul şi să construim în mod adecvat viitorul? Sarcina persoanelor consacrate care activează în media este aceea de a deschide calea spre noi forme de întâlnire, asigurând întotdeauna calitatea contactului uman şi atenţia faţă de oameni şi faţă de adevăratele lor nevoi spirituale. Ele trebuie să ofere celor care trăiesc în era noastră “digitală” semnele necesare pentru a-l recunoaşte pe Domnul, dând oportunitatea unei educări în aşteptare şi speranţă, şi unei apropieri de Cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu, care favorizează dezvoltarea umană integrală. Astfel, Cuvântul poate să traverseze numeroasele răscruci create de intersecţiile tuturor autostrăzilor ce alcătuiesc ciberspaţiul, şi să afirme dreptul de cetăţenie al lui Dumnezeu în orice eră, pentru ca, prin intermediul noilor forme de comunicare, El să poată înainta de-a lungul drumurilor oraşelor şi să se oprească în pragurile caselor şi ale inimilor, pentru a spune din nou: “Iată, eu stau la uşă şi bat. Dacă cineva ascultă glasul meu şi-mi deschide uşa, voi intra la el şi voi sta la masă cu el şi el cu mine” (Apocalips 3,20).

În mesajul meu de anul trecut, i-am încurajat pe cei responsabili de comunicaţii să promoveze o cultură a respectului faţă de demnitatea şi valoarea persoanei umane. Aceasta este una dintre modalităţile prin care Biserica este chemată să îşi exercite o “diaconie a culturii” în actualul “continent digital”. Cu Evanghelia în mână şi în inimă, trebuie să reafirmăm necesitatea de a continua să pregătim căile care conduc la Cuvântul lui Dumnezeu, dedicând în acelaşi timp o atenţie particulară celor care încă mai caută, văzând în această căutare a lor un prim pas pentru evanghelizare. Într-adevăr, o pastoraţie în lumea digitală este chemată să ţină cont şi de cei care nu cred, de cei descurajaţi şi care poartă în inimă dorinţa de absolut şi de adevăr veşnic, tocmai pentru că noile mijloace ne permit să intrăm în contact cu credincioşii de orice religie, cu necredincioşii şi cu persoane de orice cultură. Aşa cum profetul Isaia a ajuns să îşi imagineze o casă de rugăciune pentru toate popoarele (cf. Isaia 56,7), este oare posibil să vedem web-ul ca oferind spaţiu – ca o “curte a neamurilor” din Templul din Ierusalim – şi acelora cărora Dumnezeu le este încă necunoscut?

Dezvoltarea noilor tehnologii şi, în dimensiunea ei complexă, întreaga lume digitală, reprezintă o mare resursă pentru omenire în ansamblu şi pentru om în individualitatea fiinţei sale, şi un stimul pentru întâlnire şi dialog. Dar se prezintă de asemenea ca o mare oportunitate pentru credincioşi. Într-adevăr, nici o cale nu poate şi nu trebuie să fie ocolită de cei care, în numele lui Cristos cel înviat, se angajează să se apropie tot mai mult de oameni. Aşadar, noile mijloace de comunicare oferă preoţilor, înainte de toate, perspective pastorale mereu noi şi nelimitate, încurajându-i să preţuiască dimensiunea universală a Bisericii pentru o comuniune largă şi concretă; să fie martori, în lumea de astăzi, ai vieţii mereu noi, generate de ascultarea Evangheliei lui Cristos, Fiul veşnic venit între noi pentru a ne mântui. Nu trebuie să uităm însă că rodnicia slujirii sacerdotale derivă înainte de toate de la Cristos întâlnit şi ascultat în rugăciune; vestit prin predicare şi prin mărturia vieţii; cunoscut, iubit şi celebrat în Sacramente, mai presus de toate în Preasfânta Euharistie şi în Spovadă.

Către voi, iubiţi preoţi, reînnoiesc invitaţia de a folosi cu înţelepciune oportunităţile unice oferite de comunicaţiile moderne. Domnul să vă facă vestitori zeloşi ai veştii celei bune şi în noua “agora” deschisă de actualele mijloace de comunicare.

Cu această încredere, invoc asupra voastră protecţia Maicii lui Dumnezeu şi a Sfântului Paroh de Ars, şi cu afecţiune acord fiecăruia Binecuvântarea mea Apostolică.

Din Vatican, la 24 ianuarie 2010, Sărbătoarea Sf. Francisc de Sales.

Traducere: Radu şi Oana Capan


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (1 evaluări, media: 5,00 din 5)
Loading...Loading...

3 comentarii

  1. Arm spune:

    Parcă pe CNet.ro nu existau articole dedicate religiei. V-aţi schimbat orientarea sitului cumva? :)

  2. Ady spune:

    Foarte frumos spus!

  3. radu.capan spune:

    @Arm: pe CNet.ro exista o rubrica Magisteriu care e dedicata documentelor vaticane legate de internet, calculatoare, media. La aceasta rubrica se publica O DATA PE AN, la 24 ianuarie, cand Papa da un mesaj nou legat de lumea comunicatiilor.
    Nu cred ca obosim pe cineva cu astfel de materiale. In plus chiar textul de sus e foarte legat de internet, bloguri, media… Dar are evident un public tinta mai limitat… care insa e interesat de asa ceva.

    PS: TechCrunch, Read/Write Web si alte bloguri mari (legate de web) au scris despre mesajul papal.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *