Imagini: să fie BMP, GIF, JPG sau PNG?


Ştiu, ştiu, subiectul e fumat pentru mulţi, dar mă adresez începătorilor. Vă creaţi elemente grafice proprii de exemplu pentru pagini web? Sau pur şi simplu aveţi imagini şi doriţi să ştiţi în ce format să le păstraţi? V-ar prinde bine să înţelegeţi măcar câteva formate de bază pentru imagini. Wikipedia tratează subiectul în Image file formats. Să începem deci. Mai jos vedeţi o secţiune dintr-o captură a sitului CNet.ro. În pătratul cu margine neagră este o parte din litera C, evident mult, mult mărită. Ce vedem acolo? Pixelii :) .

imagine

Pixelul este un element component, de obicei foarte mic, al imaginilor grafice (fotografii, desene etc.) digitale. Cuvântul provine din engleză de la PICture ELements (elemente de imagine). O imagine este “parcelată” în pixeli. Ei nu se văd – clar – cu ochiul liber. De fapt ştiţi când se văd, foarte tare şi foarte deranjant? Când monitorul are un pixel mort :) . Deci, revenind, pixelii compun o imagine. Iar formatul BMP, adică BITMAP, în traducere “hartă de biţi”, este de fapt o hartă a acestor pixeli. Formatul BMP este cel mai simplu pentru că memorează imaginea pixel cu pixel: primul, al doilea ş.a.m.d. Dar un pixel ce informaţie conţine? Culoarea, desigur. Acum o culoare poate fi descrisă în multe moduri. Şi nu mă refer la “maro deschis”, cum spunem noi în limbaj uman, căci calculatorul e desigur mai exact. În captura de mai sus vedeţi un pixel “explicat” în trei moduri: RGB (roşu, galben, albastru), HSL (hue, saturation, lightness) şi HTML (tot un RGB dar scris în hexa). Un BMP memorează deci pentru fiecare pixel informaţiile de culoare. Formatul BMP este deci fidel imaginii originale, dar cu preţul unui “volum” mare. Dacă vreţi să păstraţi amintiri, nu formatul BMP e cel recomandat. De fapt formatul BMP mai este astăzi rar folosit. Este însă unul dintre cele mai vechi şi universal implementate formate. Lăsaţi-l în raftul de amintiri şi nu îl folosiţi decât dacă… nu ştiu… nu prea văd motiv să îl folosiţi.

Cu timpul formatul BMP nu a  mai fost suficient de bun. Se cerea apariţia unor formate care să memoreze mai optimizat o imagine. Să zicem că avem o imagine cu 999 de pixei de culoare roşie şi 1 pixel albastru: de ce să memorezi aceeaşi informaţie de culoare de 999 de ori? Aşa au apărut formatele GIF şi JPG. Formatul GIF este util în special când e vorba de imagini cu pete mari de aceeaşi culoare, de imagini cu număr mic de culori (de fapt maximul suportat este 256 de culori). Pe web este destul de popular. Când să nu îl folosim? Când avem fotografii, care au cu siguranţă peste 256 de culori (nuanţe de culori). GIF mai are un avantaj: permite transparenţa (vedeţi articolul anterior), pe când cu JPG nu se poate aşa ceva. Ambele formate compactează mult imaginea şi tocmai de aceea veţi vedea – depinde de ce program folosiţi – un factor de compresie, numit adesea calitate. Dacă puneţi 100 atunci imaginea JPG va fi la calitate maximă, dar şi fişierul va fi mare. Puneţi 10 şi fişierul va fi mic, dar calitatea deosebit de proastă. Eu lucrez cu 90 sau 95, dar dacă vreţi optimizarea imaginilor (ex: pt web) e bine să modificaţi după caz valoarea, oprindu-vă la pragul dincolo de care calitatea nu mai e acceptabilă.

imagine

Mai sus vedeţi o captură din Paint.NET: modificarea pragului, la salvarea în format JPG, se reflectă automat în fereastra de preview. Pentru a vă lămuri cum e cu calitatea unei imagini JPG iată mai jos papagalul salvat cu factorii 95, 50 şi respectiv 10. În primul caz a ieşit un fişier de 28,4KB. În al doilea caz de 9,6KB. În al treilea caz 4,3KB. Observaţi ce salt de dimensiune a fişierului! Totul e să apreciezi până unde pierderea calităţii nu deranjează ochiul. Vi se pare că a doua imagine e la fel de bună ca prima? Atunci volumul fişierului scade la 33%!!! Această reducere se poate simţi la bandwidth, şi în cele din urmă la buzunar.

papagal1 papagal2 papagal3

Dar să mergem mai departe, pentru că vreau să rămânem la un nivel general, pentru începători. Şi reţinem deci că atunci când vrem să salvăm fotografii, formatul JPG e cel mai bun (cu 16,7 milioane de culori), cu un prag de compresie bine ales. Pentru web formatul GIF se recomandă la elemente grafice (de exemplu butoane, logouri), şi în special când e nevoie de transparenţă. Repet: JPG nu permite transparenţă! Şi tocmai de aceea a apărut un alt format ce devine tot mai popular: PNG. Acest format permite mai multe culori, cam ca formatul JPG, deci e bun şi pentru fotografii, în acelaşi timp permiţân şi… transparenţa!!! Totuşi, PNG nu înlocuieşte definitiv GIF-ul din două motive: nu permite animaţii (există GIF-uri animate… le ştiţi de pe zeci de situri…) şi nu toate navigatoarele îi suportă transparenţa.

Ştiu că nu am spus totul. Unii poate ar vorbi şi despre alte formate. Sau despre faptul că există GIF-uri şi JPG-uri cu interlacing (ce arată iniţial o versiune de calitate mai mică, apoi se încarcă la calitatea maxim disponibilă – dar cine mai foloseşte azi aşa ceva?). Nu am explicat GIF-urile animate. Şi nici nu am spus că se militează pentru PNG-uri animate (ANPG, deja suportate de Firefox 3 şi Opera 9.5 de exemplu). Şi altele ar mai fi fost de spus… Dar cred că nişte lucruri de bază au fost acoperite.


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (10 evaluări, media: 5,00 din 5)
Loading...Loading...

1 comentariu

  1. DrCriss spune:

    Sunt foarte interesante chestiile astea… Ar trebui sa faci un articol si despre ANPG… Daca nu, fac eu pe blogul meu. :)


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *