Maşini virtuale cu VirtualBox


Dacă doriţi să aveţi mai mult de un sistem de operare la dispoziţia Dvs, dar nu instalate separat (cu alegere la boot-are), ci deodată, din sistemul de operar principal, soluţie se numeşte virtualizare. Am scris acum doi ani despre VMware, iar acum vorbim despre VirtualBox de la Oracle – o soluţie binecunoscută, iar pentru cei care nu au folosit-o încă, dar ar încerca, iată paşii necesari. Pornim de la premisa că aţi descărcat VirtualBox (parcă are vreo 70MB) şi l-aţi instalat (la VBox.me ar fi o variantă portabilă, pe care eu însă nu am testat-o). La pornire s-ar putea să vă recunoască setările de limbă şi să apară direct în română. Teoretic, dacă apăsaţi butonul cu acel cerc albastru, sub care scrie Nouă, veţi vedea vrăjitorul (wizard-ul) pentru crearea unei noi maşini virtuale. Ceva ca mai jos.

imagine

Pasul următor vă cere să “botezaţi” maşina. Ar fi bine dacă e Windows 7 să îi spuneţi ceva Win7, dacă e Ubuntu să îi spuneţi Ubuntu ş.a.m.d. De ce? Dacă veţi avea mai multe maşini virtuale, cu nume precum Alpha, Vultur, Bu88hu00 şi altele s-ar putea să vă fie mai greu să le identificaţi. După cum observaţi mai jos, există o listă cu sistemele de operare sugerate: Windows, Mac, Linux… Eu am ales Linux, iar în sublista cu Versiunea regăsim Ubuntu, RedHat, Debian, OpenSUSE şi altele. Am ales Other Linux pentru că am vrut să testez Linux Mint. Dacă aveţi Windows-uri mai vechi le puteţi instala (util celor care vor să vadă cum se comportă un program sub diverse sisteme de operare).

imagine

Mai departe se va cere memoria care să fie alocată maşinii virtuale. Reţineţi că în acest mod (adică nu cu sistemele de operare separate), evident maşina virtuală va împărţi RAM-ul cu maşina gazdă. De regulă mulţi cred că vor putea ceda 512 MB, dacă nu mai mult.

imagine

Desigur, pe lângă memoria RAM trebuie să alocăm şi o memorie tip HDD pentru sistemul de operare efectiv. Veţi alege crearea unui disc dur nou (vedeţi mai jos).

imagine

Se va lansa un nou asistent (wizard) şi când vă întreabă ce tip de stocare să folosească, e bine să lăsaţi Imagine expandabilă dinamic. Astfel, dacă aţi alocat să zicem 4GB pentru maşina virtuală, acest spaţiu va fi ocupat doar dacă e nevoie. Altfel e alocat fix, şi gata.

imagine

Acum vine un alt pas important: implicit maşina virtuală va fi pusă pe unitatea cu sistemul de operare principal (dacă vorbim de Windows, atunci de regulă e C:). Cum la mine C-ul e deja cam plin, am pus maşina virtuală pe unitatea G, unde am mai mult spaţiu. Am pus 4GB (doar e de teste). Practic Linux Mint va figura ca un fişier pe HDD-ul meu, un fişier numit UnitateMint.vdi.

imagine

Ei, terminând aceste lucruri vom avea maşina gata de pornire. Nu chiar!!! Este esenţial să mai setăm ceva.

imagine

Pentru aceasta apelăm la Setări. Vedeţi că de aici putem revedea unele setări făcute, şi modifica, precum memoria RAM alocată. De asemenea putem permite sau bloca accesul la audio, reţea, porturi, USB…

imagine

Important e să mergem la stocare. De ce? Pentru că UnitateMint.vdi nu conţine acum Linux Mint. Click în arborele de stocare pe Empty de lângă iconiţa gen CD. Apoi în dreapta vom vedea Dispozitiv CD/DVD scriind tot Empty. Ei, acolo trebuie să apară ISO-ul sistemului de operare dorit. Dăm click pe iconiţa cu folder mai din dreapta la lista cu Empty şi se va deschide o nouă fereastră. Nu o mai ilustrez cu o captură, ci explic: să fie activ tabul din mijloc, Imagini CD/DVD (de fapt altul nu poate fi activ); daţi click pe Adaugă şi căutaţi imaginea ISO pe care aţi descărcat-o (aici găsiţi tot felul de imagini). Selectaţi-o apoi şi click pe Selectare.

imagine

Ei bine, acum maşina e pregătită de rulare. Cum e goală pentru moment, boot-area de pe ea nu ar merge, dar boot-ăm de pe CD (cică, de fapt e ISO-ul) şi va merge. În câteva secunde vom vedea ceva ca mai jos (Linux Mint rulând sub Windows 7, în cazul meu):

imagine

Am ajuns astfel în Linux Mint (gen Live CD, nu instalat). Merge internetul, sonorul… E gata de teste sau de instalare. Ar mai fi lucruri de spus, dar cu atâtea capturi articolul s-a întins. Similar puteţi să realizaţi maşini virtuale pentru ce doriţi Dvs (versiuni de Windows, distribuţii de Linux). Am o întrebare de final: care soluţie de virtualizare aţi recomanda-o? VMware… VirtualBox… alta? Cu argumentaţie dacă se poate.


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (8 evaluări, media: 5,00 din 5)
Loading...Loading...

3 comentarii

  1. Ionut spune:

    Daca vorbim de mediul home, atunci cred eu ca nu prea exista o diferenta majora intre vmware si virtualbox. Singura diferenta ar fi daca s-ar diferentia prin optiuni in plus de care chiar sa ai nevoie. Nu vorbesc din foarte multa experienta in virtualizare, dar din ce am testat eu pentru nevoiele mele, cred ca nu exista o foarte mare diferanta de ansamblu. Ambele stiu sa sustina masini virtuale, stiu de nat, etc.
    Ca si o mica diferenta, dar una cat de cat importanta ar fi cea dintre cele doua programe si xp mode din windows 7 astfel putandu-se rula programe direct in 7 pe configuratia si setarile xp-ului (din xp mode). Posibil sa aiba si vmware si virtualbox aceasta functie, dar eu unul nu am auzit inca de aceasta.

  2. Ionut Staicu spune:

    Daca vorbim de mediul home, atunci cred eu ca nu prea exista o diferenta majora intre vmware si virtualbox.

    Doar… Viteza. În vmware durează vreo 10-15 secunde ca un OS să își facă resume. În vbox max 5 secunde.

    Virtual Pc de la MS este chiar mai lent decât vmware. În plus, este destul de aiurea de făcut backup, deoarece își face fișiere în vreo două-trei locații pentru fiecare mașină virtuală.

    În plus, în virtual box poți instala OSX. 😀

  3. Sorin spune:

    Folosesc in mod curent VirtualBox pentru a testa ISO-uri: distributii de Linux, versiuni de Windows (de la 98 la 7), dar si diverse utilitare care vin ca si imagini ISO de CD-uri bootabile. Ultima gaselnita a fost cum sa pot boota o masina virtuala de pe un stick USB bootabil, si am reusit. Merge perfect. Pina acuma nu am fost dezamagit de VBox. Masinile virtuale le-am creat din pura curiozitate, pentru teste, cea mai „scurta” masina avand citeva secunde (o distrubutie de Linux, special creata pentru vorbitorii de limba rusa). Folosind comoditatea virtualizarii am facut economie de CD-uri si DVD-uri bootabile, acestea nemaifiind necesare.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *