Despre formatele audio


Dacă vă amintiţi, acum câteva zile am scris despre convertirea CD-urilor audio cu fre:ac. Acel program permite să transformaţi un CD audio (sau anumite piese de pe el) în piese MP3. Dar nu doar MP3. Captura de mai jos era din respectivul articol: dar care format să îl alegem? Problema e cam aceeaşi orice soluţie aţi folosi pentru convertire. M-am gândit că ar fi util să vedem nişte informaţii de bază despre formatele audio. Iar ca punct de pornire am să iau un articol recent de pe HowToGeek care mi-a plăcut mult: What Are the Differences Between All Those Audio Formats?

Bun. Acum sunt două variante: prima ar fi cea mega-tehnică, care să explice de fapt ce înseamnă formatul audio din perspectiva, evident, calculatorului (adică digital). Pe de o parte avem informaţia analogă, iar pe de altă parte cea digitală. Vă spune ceva? HowToGeek recomandă paralela cu situaţia în cazul video: în lumea reală evident imaginea în mişcare “curge” fluid; în spaţiul digital un clip video este însă o succesiune de cadre surprinse la o distanţă foarte mică de timp, iar ochiul nostru le “uneşte”, “umple” ceea ce lipseşte. Hai, trebuie să vă amintiţi desenele făcute pe colţul caietelor, ce prindeau viaţă cu un creion care freca hârtia îndoită… Nici în cazul sunetelor trecerea în formatul digital nu poate conserva “fluiditatea” absolută ci apar nişte aproximări.

imagine

Nu, nu am de gând să merg mai departe în spaţiul acesta teoretic (deci trecem imediat la varianta a doua). Cert e că cine doreşte să afle mai multe, sau să înţeleagă mai bine, trebuie să se documenteze despre formatul PCM (pulse-code modulation). Eu aş recomanda două articole în limba română, de fapt unul în două părţi, de care am dat via Google: Adâncimea/numărul de biţi şi rata de eşantionare – partea I şi respectiv partea a II-a.  Dacă citiţi începutul din articolul de pe HowToGeek, sau trimiterile tocmai făcute spre Wikipedia şi SoundBlog.ro, atunci aveţi fundamentul teoretic pus.

Acum practic: poate primul format cu care am făcut cunoştinţă – mai ales cei care folosim calculatoarele de mai bine de zece ani – a fost WAV. Ca şi AIFF e vorba de un format fără comprimare, şi care de aceea “costă” spaţiu pe harddisk. Un fişier audio stereo, la 44.1 kHz  şi 16 biţi (calitate CD) cere cam 10MB pentru fiecare minut. Deci o oră înseamnă (aproximativ) 600MB. Vin formatele FLAC, ALAC, APE, care au în comun cu primele pomenite că sunt… lossless, adică nu pierd din calitatea audio a înregistrării. Diferenţa este că fac ceva compactare totuşi, astfel că un fişier FLAC va ocupa doar vreo 5MB per minut.

imagine

Vin în fine şi formatele care sunt mai compactate, dar cu pierderi la capitolul calitate audio. Cât de mari? Ei bine, majoritatea dintre noi când ascultăm muzică de pe calculator (sau diverse “maşinării”) o facem cu MP3-uri şi nu am murit, urechile nu ne sunt zgâriate şi nu ne-am pierdut interesul faţă de muzică – nu? Trebuie însă înţeles că sunt gusturi şi gusturi. Cei cu pretenţii vor prefera mereu formatul FLAC pentru a-şi ţine albumele de muzică clasică sau concertele rock/folk… Pentru ceilalţi formatul MP3 şi altele apropiate sunt bune. Ba mai bune pentru că ocupă mai puţin spaţiu. Cu ce formate se poate să ne fi întâlnit? Evident MP3, dar şi OGG, WMA, AAC… Mai multe detalii în articolul indicat la început.

OK. Sper că s-a mai făcut lumină – unde era nevoie. Dacă aţi găsit un album pe net şi e în format FLAC atunci e pentru melomani. Ocupă prea mult spaţiu? Convertiţi-l în format MP3. Invers nu merge, evident :) . Degeaba aveţi un album MP3 că nu veţi reface din calitatea audio convertindu-l în format FLAC.


Apreciază articolul:

1 stea2 stea3 stea4 stea5 stea (6 evaluări, media: 4,83 din 5)
Loading...Loading...

0 comentarii


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *