După cum spuneam, am pus pe un minilaptop o distribuţie Linux: mai exact Linux Mint. M-am chinuit vreo oră să fac să meargă internetul (experienţa mea în Linux fiind minimă), partea interesantă fiind că toate soluţiile presupuneau internet :). În cele din urmă am mutat cu un stick USB driverul necesar, am urmat nişte instrucţiuni şi a mers. Pasul doi: puţină customizare. De la tapet la altele, ca să fie o casă frumuşică pentru cine îl va folosi (în principal la scris texte, citit poşta electronică, frunzărit Facebook-ul).

Mi-a prins tare, tare bine articolul Tips and Tricks for Linux Mint After Installation [Mint 13 to 16 – MATE Edition], care văd că e de anul acesta, de acum aproape două …

În august 2009 am scris mai pe larg despre instalarea aplicaţiilor, chiar şi a aplicaţiilor Windows. Dacă astăzi revin asupra subiectului este doar pentru că Linux Mint 11, abia lansat, îşi trece la noutăţi unele elemente legate de Managerul de programe. Precum, de exemplu, new splash screen – fâssss… Vizual se simt desigur modificări, dar eu scriu acum cu gândul la cei care nu au mai testat Linux vreodată şi ar vrea să încerce cu Linux Mint (care e foarte bun pentru teste, apoi chiar pentru trecerea de la Windows la Linux).

Deci, spre deosebire de Windows, Linux Mint (de fapt Ubuntu, care e în spatele la Linux Mint, dar să nu aburim începătorii) are un “depozit” de aplicaţii: …

Mi-am zis: hai să încerc Linux Mint 11, că tot a ieşit public la 26 mai (vezi anunţul oficial). În pagina de descărcare avem varianta DVD, cu tot tacâmul, precum şi varianta CD, “ciuntită”, dar în schimb cu instalator din Windows. Ei bine, am mers din nou pe varianta aceasta, care nu cere să faci partiţii speciale pentru Linux, ci îl instalează cam cum ai instala un program în Windows. Am mai vorbit de acest proces (cu Wubi) pentru Ubuntu şi Linux Mint deopotrivă, aşa că mă rezum la captura de la început. Ah! Imaginea de CD am mount-at-o cu Virtual CloneDrive.

După câteva minute, evident după reboot, am ajuns în Linux Mint, cu o …

Mereu cu câţiva paşi în spatele lui Ubuntu, pe care se bazează, Linux Mint are acum o nouă versiune. Este ciclul normal. Dacă în octombrie Ubuntu a sărit la 10.10, aceeaşi Mărie cu o pălărie mai elegantă (dar nu se reduce totul la ambalaj) a apărut sub numele de Julia, pentru Linux Mint 10. Anunţul oficial a apărut ieri şi îl găsiţi aici. Vă recomand eventual să mergeţi aici pentru a vedea what’s new, adică noutăţile prezentate ceva mai detaliat, inclusiv cu capturi. Nu vă aşteptaţi la noutăţi radicale, ci doar la clasica “şlefuire” şi îmbogăţire a ceea ce oricum oferă Ubuntu.

Într-o încercare de traducere, iată noutăţile:

• Ecranul …